Cum scapa omul de dependenta sau Inca o vorba despre haleala toxica

Ca tot mi-am varsat un pic de naduf aici, legat de mancarea proasta, iata ca au parut doua articole care ne vorbesc despre beneficiile bauturilor racoritoare si despre grija producatorilor de alimente pentru sanatatea consumatorilor.

Spicuiesc din sursele mai sus mentionate:

"In ultimele luni, de cand consumatorii au inceput sa constientizeze problema aditivilor alimentari si sa fie mai atenti atunci cand cumpara un produs, E-urile au inceput sa dispara de pe etichetele alimentare. Producatorii inlocuiesc acum E-urile cu denumirea chimica a respectivei substante. Mai exact, pe eticheta unui produs care pana acum avea scris, spre exemplu, E 102, acum poate sa apara mentionat numai tartrazina (colorant). In acest fel, consumatorul este indus in eroare.", atentioneaza prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare din Bucuresti. Reprezentantii Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) spun ca au observat aceasta practica, insa ea este legala. "Potrivit HG 106 din 2002, operatorul economic poate sa scrie pe eticheta E-ul continut de produs sau denumirea acestuia. Noi nu le putem impune sub ce forma sa scrie", a declarat presedintele ANPC, Constantin Cerbulescu. [ba da, stupidule, TREBUIE sa le poti impune, altfel mars la maturat strada si lasa pe altul mai competent] Dintre cele peste 350 de E-uri admise in Romania, cele mai utilizate si, totodata, nocive sunt:
E 102 - tartrazina,
E 110 - colorant galben portocaliu,
E120 - rosu carmin,
E122 - azorubina (colorant rosu),
E132 - albastru brilliant,
E 150 - caramel.
Din categoria edulcolorantilor, amintim
E 951 - aspartam,
E 952 - ciclamat,
E954 - zaharina,
E 955 - sucraloza.

Atunci cand sunt consumati regulat, aditivii alimentari se fixeaza pe ADN si pot deveni cancerigeni.
------------------------------------------------------------------------
Consumul a doua sau mai multe sucuri racoritoare pe saptamana dubleaza riscul de a face cancer pancreatic. Desi este considerat mai rar ca alte tipuri de cancer, cancerul pancreatic are una dintre cele mai mari rate de mortalitate, doar 5% dintre persoanele diagnosticate ramanand in viata in urmatorii ani. Nivelul crescut de zahar din bauturile racoritoare are ca efect cresterea nivelului insulinei in organism, care contribuie in mod direct la aparitia si inmultirea celulelor pancreatice cancerigene. Bauturile racoritoare contin de 8 ori mai mult benzen, un compus chimic despre care se stie ca este cancerigen, fata de nivelul acceptat in apa de baut. Oamenii de stiinta cred ca nivelul mare de benzen ar putea fi rezultatul reactiei dintre doua ingrediente comune, benzoatul de sodiu (conservantul E 211) si acidul ascorbic (sau vitamina C).

That's all, folks!

So... sunt deja prea "batrana" ca sa mor tanara. Cred ca aici s-a terminat si dependenta mea de mult-iubitul meu Pepsi (si Coca-Cola tot la fel e, nu sariti). Da dependenta, f*** inima si organismul in general. Pe sticla (ca am una langa mine chiar acum) scrie clar: acid fosforic si colorant: caramel. Hai sa mori tu. Ca o paranteza, imi amintesc ca stateam intr-o seara la computer, ma conversam pe mess cu gagica-mea si beam agale dintr-un pahar cu pepsi (ca nu mai bausem de vreo 4 zile, incercam sa le raresc). Si tot vorbind asa, numai ce incepe sa imi tremure mana dreapta, incet incet la inceput, apoi de nestapanit. Gagica ma intreaba imediat 'bei cola?' 'a, nu, pepsi' 'a, pai tot aia e. si eu la fel patesc uneori'.

Asa ca zic si eu (si aplic) THAT'S ALL FOLKS!. Am consumat destul. Numai bine.

The Lovely Bones (2009)

Filmul The Lovely Bones este o ecranizare a cartii cu acelasi nume, scrisa de Alice Sebold (a aparut si la noi la Polirom, in 2003). "The Lovely Bones" sau Cosmarul fiecarui parinte... asta ar putea sa fie numele. Un film tulburator. M-a atras de la inceput subiectul, pentru ca m-a interesat sa vad cum e tratata ideea asta a omului (in cazul asta - copilului) prins intre lumea noastra si cea de dincolo. Ma asteptam la ceva partial kitch, dar nu a fost. The inbetween e ca un tablou al imaginatiei si sufletului. Poate si faptul ca regizorul e Peter Jackson are vreun rol, desi stiu ca dupa Stapanul Inelelor a ajuns sa fie chiar urat cu tarie de unii. Oricum, filmul nu va fi un blockbuster, subiectul e destul de incomod si nu e tocmai la moda, dar merita vazut.

A, uitasem de subiect. Pai e vorba despre o fetita de 14 ani care este rapita, violata si ucisa de un vecin trecut de prima tinerete. Povestea se petrece in timpurile cand inca lumea era destul de naiva incat sa nu creada ca pot exista oameni atat de malefici incat sa raneasca un copil, inainte ca in America sa apara pe cutiile de lapte fotografii cu copii disparuti. Filmul prezinta drama prin care trece familia, modul in care reactioneaza fiecare - mama, tatal, sora si fratele -, inclusiv criminalul. O poveste despre impacarea cu destinul. Oricat de trist ar fi acesta.

Cand descopera copiii diferentele fizice dintre baieti si fete

Mihai si Maria fac baie impreuna cam de cand incepuse ea sa mearga mai bine pe picioare, adica de cand avea vreo 9-10 luni. El a fost cel care a cerut "sa vina i Maiia sa faca baie cu Maiai aishi", asa ca ne-am gandit ca e un moment bun sa ii apropiem si ca el nu o sa fie nici un pericol (eventual) pentru ea. Zis si facut. Baia a fost mult mai funny cu amandoi, cu clabuc miraculos (pentru ei), cu jucarii, clipoceli si balaciri. Dupa operatia de fimoza am pus accent si mai mult pe spalatul zonei intime, numita de Mihai, "titi", asadar la fiecare baie inca ii mai amintim ca titi al lui e foarte frumos acum ca domnul doctor a facut sa treaca bubitele (spun asta pentru ca ala a fost un moment important pentru el, care l-a facut sa fie mai constient de acea parte a corpului sau). Dupa un timp de la operatie, Mihai a observat ca "Maiia nu are titi". Ba da, i-am zis, are si ea, numai ca are titi de fetita. Si asa a ramas, nu mi-a mai pus intrebari, semn ca a fost satisfacut de raspuns. Acum cateva zile la baie, Maria l-a prins pe Mihai de titi, din curiozitate. Ieri la baie se tot uita la el si apoi se cracana, se tinea de pulpe si se uita in jos, sa vada daca are si ea la fel, numai ca nu prea vedea mai nimic din cauza burtii ( :D ). Azi la baie l-a prins mai tot timpul pe Mihai de titi, asa ca statea saracul ca fotbalistii care apara poarta cand se da lovitura libera. Probabil ca daca lucrurile vor continua tot asa, o sa ajungem sa ii despartim iar la baie, ca sa nu se raneasca din greseala (ea pe el). Situatia mi se pare funny si interesanta in acelasi timp, pentru ca arata ca un copil de 1 an si 2 luni e suficient de constient incat sa isi dea seama de diferente de genul asta. Si nu cred ca ma gresit cu ceva facandu-le baie impreuna; mai devreme sau mai tarziu, tot vor afla care sunt deosebirile.

A : amintiri, aberatii si aspiratii

Azi noapte stateam cu cei mici in camera, astaptand sa adoarma, pe locul meu de pe canapea si ma uitam pe geam la bradul inalt, care se framanta in bataia vantului rece. Mi-am amintit ca acum trei ani si un pic, stateam tot acolo, aproximativ in aceeasi pozitie, cu Daddy dormind bustean langa mine, pregatindu-se pentru o zi de mahmureala crancena, cu Mihai de numai 1 luna in burtica si ma uitam la acelasi brad batut de vant. Si visam aproximativ la fel. Intre timp am facut doi copii, Daddy s-a upgradat la varianta 2.0 si a renuntat la obiceiurile lui nesanatoase (dar la toate!), eu am imbatranit, categoric, insa incep sa visez la fel de mult ca atunci, in ciuda faptului ca vecinul si-a inaltat casa si nu prea mai pot sa vad la fel de mult cer ca acum trei ani... Dar si noi am mai construit o veranda si un birou in fundul gradinii si am plantat ceva copaci ca sa nu se vada de la etajul lui cum stau eu tolanita pe canapea si visez la stele verzi (si inghetate).

Apoi, dupa ce adorm muciosii (dupa trei luni in care am reusit sa ii tin sanatosi au racit si ei, misterios) ma duc sa mananc inghetata de nuci de care mi-a luat Daddy drept cadou; nu mi-a mai luat carte ca a citit ca am inceput 7 carti asa ca nu a avut sa ma tenteze cu o a opta (si uite asa se intorc unele lucruri importiva mea). Nu-i bai, buna rau si inghetata, am gustat un pic din ea si am intors-o pe toate partile. E amuzant cum, dupa ce si-au dat si romanii seama cum sta treaba cu E-urile, nu se mai gaseste nici o eticheta care sa aiba vreun E scris la ingrediente, am verificat de mai multe ori si la mai multe produse; acum gasim numai arome, arome si iar arome... Si urasc si mai mult compania D****e, printre altele, cu iaurturile lor cu tot, pentru publicitatea agresiva pe care o fac pe canalele de desene animate pentru copii. E atat de demn de dispret si jalnica munca lor asidua de a-si vinde porcariile apeland direct la naivitatea si curiozitatea copiilor... [Daddy da cu apa rece pe mine; cand ma enervez pentru ceva, tastez cam tare si laptopul asta drag la care scriu, e bijuteria lui. Ok. Serenity now. Serenity... now!]

A, si probabil ca voi lucra ceva si voi bea un pahar cu sampanie. Nu obisnuiesc, dar avem de sarbatorit vanzarea proiectului la care lucram. O sa o iau apoi de la capat, dar imi plac inceputurile. Noaptea asta de iarna miroase a un nou inceput. O sa imi fac si alt design pentru blogul asta pe post de jurnal cu marunt si incert rol anti-depresiv. Imi place negrul, l-am facut asa cand am pierdut un suflet drag care a luat cu el o parte din mine si probabil ca tot negru va ramane, asa am decis, pana cand rana se va inchide, macar un pic. Dar idei am cu gramada. Timp mai putin. Timp o sa am la pensie. In America batranii isi iau Cadilac si se muta in Florida. Cadilacurile pensionarilor nostrii sunt autobuzele si Florida, tot orasul asta batran. Poate ma apuc sa continui "romanul" pe care l-am inceput in liceu; da, ma apuc sa continui ce am inceput... tot asa, ca parte a terapiei. Pe lista mai e si un proiect de carte pentru copii la care ma gandesc deja de mult. Si vreau sa fac poze din nou, am descoperit ca mi-a lipsit mult asta.

Am cam multe de facut. Si categoric nu sunt o super-mama, nici macar o super-femeie. Ha ha ha!... sau ca sa inchei tot in nota A, asa cum am inceput si continuat apoi: Aha aha aha!

Recordul meu de carti

Inregistrez un record zilele astea, de cele mai multe carti citite in acelasi timp. Sunt vreo 7. Si nu le-am pierdut sirul si nici firul povestilor. Dar sa le iau pe rand:
1. The Absentee, de Maria Edgeworth, o carte din 1912 despre snobismul nobililor irlandezi, mai ales al doamnelor, care vor cu orice pret sa se integreze in societatea englezeasca. Foarte, foarte interesanta, pentru mine cel putin, care m-am pornit sa studiez perioada respectiva.
2. Ender's Game, de Orson Scott Card, e ok, dar este pentru copii sau adolescenti, cel putin aceasta prima carte a seriei; desi deocamdata ma plictiseste, o voi citi pana la capat, seria e fascinanta, am auzit.
3. Codex Siracuza, de Jim Nisbet, am primit-o cadou de la Daddy, dar este prima carte, dupa muuuult timp, care nu imi place :) nu e deloc genul meu, desi pana nu demult eram fana a stilului suspans; promit sa nu o las, tocmai pentru ca este cadou de la persoana importanta.
4. Fortareata digitala, de Dan Brown, am inceput sa o citesc pentru a doua oara, asa, mai mult ca spirit de turma. Nu rezist insa pana la final, mi se pare un subiect foarte, foarte depasit. Am citit 3 capitole, daca nu ma insel si cred va deveni prima carte la care o sa renunt.
5. Together, de Robert Herrick, alta carte din categoria "vintage", despre casatorie si ceea ce vine dupa, din perspectiva anilor 1900. Foarte interesant, la fel ca la nr.1.
6. Evanghelia dupa Jimmy, de Didier van Cauwelaert, o carte usurica, usor sf-fantasy, avand in vedere ca actiunea e in 2025 si e vorba de clonarea lui Isus. Merge pentru momentele cand vreau sa ma destind.
7. Contact de Carl Sagan e inceputa de anul trecut. E foarte ok, ecranizarea ei este filmul meu preferat, dar nu poate fi citita decat in momente de liniste prelungita, nu cate in cate 30 de minute furate din cand in cand. Si asta nu prea mai am. :(