Despre ALERGODERMIE FORMA SEVERA - URTICARIE ACUTA

Vineri seara, primele semne
Vinerea aia a fost o zi ploioasa, asa ca Mihai a iesit afara de abia seara, pe la 7 si jumatate. Si nu a iesit bine, ca a inceput sa ploua iar, usor. Bunica vroia sa duca niste cutii metalice la containerele de reciclare, dar nu l-am lasat si pe Mihai, de teama ca va transpira, mai ales ca fusese racit cu o saptamana inainte. Bine-nteles ca a iesit scandal, Mihai a urlat si si-a ridicat tricoul... atunci am vazut ca o treime din abdomen era inrosita si avea cateva umflaturi ca muscaturile de tantari; arata ca si cand ar fi fost urzicat, si cum avem o urzica mare la poarta, dupa trandafiri, am crezut ca a fost iar in explorare, asa ca nu am dat mare atentie, pentru ca s-a mai urzicat si alta data si i-a trecut repede.

Sambata
Dimineata, zona afectata arata cu totul altfel si s-a transformat pana seara, cand arata ca in poza de mai jos. Pata rosie disparuse partial si fusese inlocuita de niste pete rotunde, cam de 2-3 cm diametru, usor ridicate si in unele locuri unite. Erau localizate majoritatea pe trunchi, de la genunchi in jos, pe palme si labele picioarelor. De asmenea, palmele si labele picioarelor erau usor umflate.



Inca de dimineata, cand ne-am dat seama ca alta era problema, si nu urzicatura, am sunat-o pe doctora lui si ea ne-a spus ca poate fi varsat de vant. Ne-a spus sa ii dam Nurofen pentru febra, mixtura mentolata pentru mancarimi si Claritine, sirop pt copii, pentru umflaturi. I-am dat tratamentul cu Claritine de dimineata si seara, asa cum ne-a spus si l-am "pictat" cu mixtura din plin, ca sa ii alinam cat de cat disconfortul. Starea lui generala era buna, desi nu prea vroia sa manance si era vizibil deranjat de mancarimi. Totusi, nu parea sa fie varsat de vant, pentru ca nu ii aparusera basici cu lichid. Am cautat mai multe informatii prin carti si mai ales pe internet, si ne-am dat seama ca de fapt nu e vorba de varsat de vant, ci de urticarie. Tratamentul pe care ni-l daduse doctora era bun si in cazul asta, asa ca m-am culcat sperand, vrand sa cred ca pana dimineata medicamentele isi vor face efectul... insa simteam inauntrul meu ca nu va fi asa - simteam asta, nu stiu cum.

Duminica
De dimineata, eu eram cu Maria, asa ca Daddy s-a dus primul la Mihai in camera si mi-a spus ca nu e deloc mai bine. Cand l-am vazut, mi s-au spulberat toate sperantele de cu o seara inainte. Avea o ureche umflata si rosie, un ochi umflat si putin vanat; mainile erau parca un pic mai dezumflate, dar picioarele nu. Nu mergea bine din cauza asta. Mai avea mancarimi si parca incepuse sa il deranjeze cand ii dadeam cu mixtura. Am sunat-o ingrijorati pe doctora iar, si ne-a dat un medicament mai puternic, o completare a Claritinelor, numit Zyrtec. Ne-a spus sa observam daca se umfla mai tare, si daca da, sa mergem la spital.


Nu am gasit multe informatii despre urticarie pe internet. Mai mult am citit materiale de la facultatile de medicina din strainatate. In cazul nostru, stiam de cu o seara inainte, erau doua variante: ori era o urticarie "obisnuita", care trece in 24 de ore, ori o forma mai urata care se vindeca si in 6 saptamani. Era deja evident ca nu ne incadram in cazul mai "fericit". Cea mai mare problema in situatia asta, in cazurile de alergie de fapt, este verificarea constanta a cailor respiratorii; in cazurile grave de alergie, ele se umfla si pacientul se poate sufoca.

Seara, Mihai avea febra si era destul de nervos din cauza bubitelor. Seara avea 38,3 grade C, insa cel mai mult ne-a ingrijorat faptul ca mainile i se invinetisera, vizibil chiar si prin culoarea albicioasa a mixturii mentolate. Nu a vrut sa manance. Respira sacadat, zgomotos, greu. Parea ca nu vroia sa doarma, sau cel putin nu singur. Nici noi nu am plecat de langa el. Dupa ce am discutat despre ce sa facem, Daddy a plecat sa mai caute informatii pe net si cand a revenit, intr-un minut, a spus ca mergem la spital, ca face soc anafilactic si ca in 30 de minute lucrurile pot lua o intorsatura urata.

M-am imbracat intr-o clipita, am luat in fuga masina si cartea lui preferate, certificatul de nastere, un pix si buletinul si le-am aruncat in geanta de plimbare. Salvarea a venit in cel mult 3 minute, era una rosie, din cele care sunt trimise la descarcerari, venita de la statia de pompieri de pe strada alaturata. L-am invelit pe Mihai intr-o patura si am fugit cu el pana la coltul strazii, unde ne astepta salvarea (strada noastra e in curs de asfaltare, si masina nu putea intra). Mihai era speriat, i-am pus pulsoximetrul pe deget, insa nu am putut sa il pacalim sa ii punem masca de oxigen, asa ca in cele din urma nu am mai incercat, ca sa nu il agitam mai mult si sa ii facem mai mult rau. Lucrurile nu erau deloc ok. Drumul a fost un calvar, Daddy incerca sa il calmeze pe Mihai, spunandu-i ca e in "noni-noni" (asa spune el la masinile care fac nino-nino) si amintindu-i ca lui ii plac mult masinile astea, Mihai repeta intr-una "nu-nu" si se zbatea usor...

Ne-am internat pe la 23:00. La camera de garda, Mihai avea 39 de grade (a fost o idee proasta sa il invelim in patura, dupa cum a spus dr. de acolo, nu am facut decat sa ii crestem temperatura, trebuia sa il ducem asa cum era, insa noi ne-am temut sa nu raceasca), a primit un supozitor pentru temperatura si a fost impachetat in cearceaf rece. De acolo am fost dusi la sectia de "reanimare", unde am primit primul tratament. Mihai parca isi mai revenise, poate si pentru ca si eu ma linistisem odata ce am ajuns la spital. Era curios la tot din jur, se uita la poze, la pionezele de pe pereti, a vorbit cu cele doua asistente foarte dragute si amabile de acolo. L-am intins pe pat si m-am intins si eu langa el, mi-au zis sa ii tin picioarele intre ale mele si i-au pus branula... un calvar pentru el, pentru ca avea mana foarte umflata si nu se vedea deloc vena. A mai venit inca o asistenta. El a inceput sa planga si mai tare, era speriat, a tipat, a trebuit sa ii tin si umarul pana la urma, pentru ca isi tragea mana. Tot timpul am incercat sa il calmez, i-am zis ca doamnele ii pun acolo pastilute ca sa ii treaca bubitele: asta insa nu l-a ajutat sa treaca este durere :( , ci numai sa inteleaga ce se intampla - si chiar a ajutat asta, in cele din urma.

Am aflat atunci ca este destul de grava alergia lui si ca a fost cauzata de alimentatie. Prima intrebare a fost:
- I-ati dat cumva iaurt danone, danonino, iaurt cu fructe?
- NU.

Am fost dusi intr-o camera de 2,5 metri patrati, in care mai dormeau un baietel si mamica lui. Mihai era speriat si agitat inca, desi nu mai plangea, si ii fugeau ochii peste tot in jur. I-am vorbit aproape non-stop, l-am mangaiat si i-am explicat soptit absolut tot legat de ce se intampla si de ce trebuie sa facem in continuare. A adormit in cele din urma, in ciuda plansetelor care se auzeau din ora in ora dintr-o camera alaturata. Eu l-am vegheat sa nu se aseze cumva pe firul de perfuzie (avea glucoza, ca sa ii mai spele organismul de toxine). Transformarea a fost uimitoare, practic s-a dezumflat vazand cu ochii, in decurs de 4 ore, numai picioarele mai erau umflate. Am atipit si eu intr-un final, dupa ce i-am dat mesaj lui Daddy ca totul e ok. Candva in noapte, Mihai s-a ridicat ca un somnambul si a inceput sa dea din maini si picioare, insa am reusit sa il asez la loc si sa il fac sa adoarma - probabil visase ca ii pun iar branula si acum chiar ma ingrijorau efectele pe care le-ar fi putut avea episodul ala neplacut asupra lui, in viitor.

Ziua 1
Luni dimineata, Mihai era in forma: a alergat pana la usa cu firul de la perfuzie intins la maxim, spre exasperarea mea, a mutat cosurile de gunoi de zeci de ori, s-a jucat cu baietelul din camera, a vrut sa se urce pe fereastra, s-a bagat printre toate barele metalice din camera, a sarit pe pat, a facut crize ca nu puteam iesi pe hol... Nu ma asculta aproape deloc. Nici eu nu am vrut sa fiu severa cu el.

La vizita si contravizita am discutat cu doctorii, dar tot nu am aflat clar cauza alergiei. M-au intrebat ce i-am dat sa manance, m-au intrebat de toate alimentele interzise (lista de mai jos). In afara de cornetul de vafa pe care il manca cu placere, nu ii dadusem nimic aiurea. Mi s-a spus ca este practic imposibil sa aflam vreodata ce anume a fost. Trebuia sa stam acolo cateva zile. Regimul lui Mihai era foarte strict, practic un regim de infometare, in care corpul lui era din nou obisnuit cu mancarea, incet-incet, si trebuia sa stam la spital cel putin pana cand ii introduceau prima proteina, ca sa vedem reactia. Am cerut si mi s-a dat o lista cu alimentele permise si nepermise, ca sa stiu cum sa continui si acasa regimul (lista e mai jos).




Dupa 12 ore de stat acolo, am fost mutati intr-un salon obisnuit, pentru ca nu mai eram considerati o urgenta. Salonul de la toxicologie era mare si inalt, cu picturi foarte frumoase, cum erau si pe holuri, de altfel. Erau 8 paturi, deci 8 mamici si 8 copii de varste apropiate cu Mihai.

In prima zi, Mihai a mancat numai o cana cu mucilagiu de orez indulcit (nu numai zeama) dimineata, zeama de mucilagiu la pranz si supa de lemume si seara orez fiert.

In salon, a fost dragut, a vorbit cu doctorii fara timiditate, era curios, indranet si desigur, hiperactiv - imi aduc aminte remarca lor amuzata "Si asa e cand e bolnav!" . Dincolo de toate astea, hiperactivitatea lui arata ca ii trecuse ora de somn. Si somul a fost un chin... Mihai nu doarme pe perna pe picioare si nici macar cu mine in pat sau in zgomot. Urlete, tipete, priviri urate din partea celorlalte mamici... F.y.all! Am acumulat multi nervi atunci in prima zi si am invatat multe despre prejudecati si de cat de rapid esti judecat de ceilalti. La fel, si despre nesimtire: daca pe usa scrie ca NU se mananca in salon, probabil ca este cu un motiv bine gandit - sunt copii care au regim foarte strict si care nu pot manca stixuri sau alte tampenii. L-am salvat pe Mihai in ultima clipa sa nu manance un covrigel cu sare; ii era foame rau, a vazut la un copil si a fugit sa ia. Asa ca tu, mama idioata care te grabesti sa incalci regulile fara sa te gandesti inainte, te poti trezi ca iti f**e cineva un pumn intre ochi din cauza asta! Am plecat din salon cu Mihai in brate, incercand sa ii stapanesc criza de nervi, urletele si loviturile. O asistenta a intrebat ce s-a intamplat, i-am spus ca e foarte agitat pentru ca ii este foame si s-a dus sa o intrebe pe doctora daca ii poate da paine prajita, fara sare. A mancat saracul painea aia ca si cum ar fi fost friptura.

Privind in urma, cel mai greu a fost cand imi cerea mancare. "Mami, papi!..." Il luam in brate si plecam la primbare, incercand sa ii atrag atentia spre altceva, in acelasi timp in care ii explicam ca trebuie sa vina doamna sa ne aduca mancare.

Ziua 2
Mihai era mai bine. Picioarele i se dezumflasera. In spital, la 6 dimineata e trezirea, se dau primele tratamente si unii copii plang pentru ca sunt treziti din somn. El, pentru ca nu era in patul lui, nu mai avea rutina lui, adormise pe la 12 noaptea. Am avut noroc atunci ca oboseala l-a tinut adormit pana pe la 10... cel putin, daca nu manca, era bine sa se odihneasca cat putea.

Nu a socializat foarte mult cu copii. Mai mult i-a analizat pe fiecare in parte si daca aveau vreo jucarie sau un obiect interesant pe langa pat sau pe noptiera se ducea sa il vada. M-a mirat din nou teama copiilor pentru jucarii: Mihai a dat tuturor din jucariile lui, fara frica le intindea vreo jucarie sau carte si zicea "toptim" (poftim); ceilalti si le strangeau in jurul lor si strigau cat puteau ca sunt ale lor si nu isi schimbau comportamentul nici dupa ce mamele lor le explicau. Ciudat.

M-am plimbat mult cu el in brate. Pe holuri, prin curtea spitalului, peste tot. La pranz a primit carne fiarta cu orez fiert. Si pentru ca doamnele care aduceau mancare l-au indragit mult vazand cum mananca cu pofta orezul ala fiert si fara nici un gust in timp ce altii faceau mofturi desi mancau ceva mai bun, ii dadeau mereu inca o bucata de paine, carne sau orez in plus, daca ramanea la sfarsit dupa ce primise toata lumea.

Ziua 3
Cum nu a avut nici o reactie negativa la carnea fiarta, dimineata la ora 10 ne-am externat. Am primit tratamentul si instructiuni pentru continuarea lui acasa. Ideea cea mai importanta pentru cei care fac tratament cu cortizon este ca NU au voie sa manance SARAT. Este motivul pentru care aproape 2 saptamani dupa ce am plecat din spital, Mihai a mancat numai paine fara sare, prajita.



Concluzii
Este greu sa iti spui ca totul va fi bine si sa incerci sa te linistesti, ca sa nu ii transmiti copilului starea ta, cand tu simti si stii ca nu e deloc asa. Sentimentul de vinovatie este de nesuportat. Intrebarile intrebatoare "de ce" sau "din ce cauza" sunt la fel de criminale, mai ales ca stii ca ai respectat 99% din reguli. Vinovatia, care te sufoca oricum, se amplifica atunci cand esti privit ca si cum acele 99% de reguli respectate nu conteaza. Si poate ca nici nu conteaza pana la urma, copilul era la un pas de moarte din cauza ta. NU conteaza ca altii de varsta lui primesc sucuri, iaurturi, budinci, prajituri, ciocolata, etc si etc pline de E-uri... ei nu au nimic... al tau, caruia ai avut mereu grija sa nu ii dai niciodata asa ceva, dar totusi a mancat un singur lucru - ceva - aiurea, el e acolo cu perfuzia in mana, cu fata mutilata, plin de bube vinetii, slab ca un schelet, plans si speriat. Dar incerci sa treci peste, pentru el, ca sa il ajuti sa se recupereze. Si ne-am revenit, incet-incet. Am devansat chiar programul prescris de medic, desi nu am trecut de tot, mai sunt alimente pe care inca nu i le-am dat.

Partea buna, daca se poate spune asa ceva despre spaima prin care am trecut, este ca Mihai apreciaza mai bine mancarea acum. Inainte nu manca mai deloc: cateva linguri de ciorba, putina carne, fructe si mai putin - ii placeau iaurtul simplu sau cu fulgi de porumb si desigur laptele lui. Acum mananca bine chiar si doua feluri de mancare la pranz, dimineata isi mananca feliile cu gem, branza sau cascaval pe care i le dau pe langa lapte si accepta si fructele dupa-amiaza. Desi nu era slab, avea o gretate normala pentru varsta lui, ma bucura ca acum a pus la loc ce a dat jos in timpul regimului drastic si s-a mai si implinit putin. Socul prin care am trecut a facut sa dispara cu totul ''melancolia'' cu care ma luptam din greu de aproape 5 luni. M-am schimbat destul de mult. Sunt mai calma, mai intelegatoare decat inainte, mai atenta si mai la locul meu. Dar tot ma trece un frison cand vad prin parc copilasi cu limba colorata de la bomboane sau care beau cu pofta sucuri cu E-uri.

Sanatate sa avem!
Lavinia

UPDATE: Despre al 2-lea episod de alergodermie, aici.
UPDATE2: am schimbat imaginile cu regimul si foile de iesire din spital, ca sa se vada mai clar, pentru cine are nevoie.

Trimiteți un comentariu

15 Comentarii

  1. Bine ca ati scapat de boala asta. Se pare ca Mihai este mai sensibil. Dani a facut intoleranta la gluten, apoi o dermatita, tratata cu ulei special. Nici acum nu prea tolereaza sapunul, are pielea foarte sensibila.

    Probleme tot vor aparea, deci curaj mamico.

    Pana atunci sa fiti sanatosi si cuminti.

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Mamica,
    Nici nu stii cat de mult a contat pentru mine sa citesc despre experienta prin care ai fost nevoita sa treci!
    La ora la care scriu, eu sunt venita din spital cu fetita de 2 ani si 5 luni...aceleasi simptome..ca si ingerasul tau..
    Am facut tratament ambulatoriu la inceput, cand au aparut petele. NU AM LUAT IN CONSIDERARE CE A ZIS DOCTORUL si pe langa compot, i-am strecurat si o banana. Nu am sa-mi iert niciodata ca i-am dat banana...(tipa de foame :( ..).motiv pentru care, pe tratament cu cortizon facut, boala s-a agravat... era sa imi omor copilul dintr-o prostie.
    Fetita mea se pare ca face alergie la miere de albine...si i-am dat pentru imunitate laptisor de matca [UNDE MI_A FOST CAPUL?????]
    In prezent fetita mea, Ioana e tot sub tratament si in mod normal la ora asta trebuia sa fiu in spital, dar pentru faptul ca fetita a plans 5 ore neintrerupt pe motiv ca : "vrea in patul tau"[adica al ei]si "sa nu vina doctocu", si petele se iritau mai rau, medicul de garda l-a contactat pe medicul ce se ocupa de micuta , si mi-a permis sa vin acasa....Maine dimineata la 6 voi fi acolo pt tratament, dar barem acum se odihneste..flamanda...numai cu ceai si zeama de compot .
    MULTA SANATATE si MULTUMESC!

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Eugenia, imi pare sincer rau ca a trebuit sa treci si tu prin calvarul asta si mai ales micuta ta. Este intr-adevar sfasietor sa iti auzi copilul cerand mancare sau spunand ca ii e foame si tu sa nu ii poti da decat paine prajita sau, si mai rau, numai ceai sau compot. Cand eram in spital a facut crize, normal ca el nu intelegea de ce nu poate sa manance... si atunci il luam in brate si ma plimbam cu el pe holuri si prin toata curtea spitalului, ca sa uite. :(
    Mai trebuie sa stii ca aceasta alergie poate reveni. Mihai a facut iar, de la plantele din curte, numai ca acum e o forma mai usoara care nu a necesitat internare. Acum depinde si cum e cazul micutei tale, poate e mai norocoasa.
    Numai bine va doresc!

    RăspundețiȘtergere
  4. am dat din intamplare de postul acesta pentru ca dupa ce am trecut printr-un episod absolut identic - pana si intrebarea despre danone...am rams cu frica si la orice bubita aparuta incepem sa cautam febrili pe net. Am trecut relativ de curand prin asta si cred ca pana ne-a trece teama mai avem un pic de tras. Multumesc ca ai avut rabdare sa scrii, m-a ajutat sa vad o experienta asemanatoare. Multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  5. si copilul meu a facut alergodermie am ajuns la spital si ne-au dat zyrtec acum se simte mai bine dar in prima zi de tratament la apucat un stranut de m-am speriat am zis ca este alergic la acest medicament acum este bine dar trebuie sa ii fac acele teste alergologice .astept sfaturi despre acesta boala

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga Lavinia si matei al meu a facut episoade de genul asta, fara sa stim de la ce; mosteneste de la mine o dermatita atopica pe care o tinem sub control in sensul ca in casa noi nu servim semipreparate de ani buni si totusi i-am dat cu mana mea lui Matei crenvusti - nu ma intreba d ece ca nu stiu:(( ...si da, parca intotdeuna te intrebi de ce copilul meu cand ceilalti parac pot ingera orice fara efecte. Matei are un fond alergic, a facut 2 laringite/an, pe fond alergic. Te inteleg perfect si va urez sanatate. Maria

    RăspundețiȘtergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna ziua,
    Am intrat pe blogul dvs, in cautarea de informatii legate de alergodermia la copii.
    De curand baietelul meu a suferit un episod de alergodermie destul de sever, motiv pentru care am stat internati 4 zile in spital cu perfuzie si tratament cu cortizon.
    Acum urmam un regim alimentar mentionat de medicul care l-a urmarit si incercam sa introducem incet incet alimentele.
    Noi am terminat tratamentul cu cortizon, aerius si zyrtec de cateva zile, insa seara mai apar ici colo cateva bubite, care dispar in decurs de una doua ore. Pe parcursul zilei nu are nimic...apoi seara iar vedem 2-3 localizate in general in zona omoplatilor.
    Imi este si teama sa introduc un aliment nou..ma ingrijorez foarte repede cand vad ca mai apar ici colo. Deocamdata in afara de carnita si branza calcica, nu am introdus nimic de tip lactate, oua etc.
    As vrea sa va intreb, desi stiu ca episodul baietelului dvs a avut loc cu ceva ani in urma, daca in momentul in care ati terminat tratamentul cu cortizon, bubitele au disparut complet si definitiv? sau au disparut treptat?

    Imi cer scuze ca va deranjez dar mi-ar fi de mare ajutor sa stiu impresii de la cineva care a trecut prin asa ceva.
    Am incercat sa va contactez pe email, dar se pare ca nu mai este valabila adresa pe care am gasit-o la contact.

    Multumesc

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna ziua dle/dna spinu,
    sincer nu imi mai amintesc daca i-au disparut bubitele complet, brusc, imediat dupa terminarea tratamentului, dar in mod cert nu i-au mai aparut dupa.
    Daca tot ii mai apar bubite, vorbiti cu medicul. Parerea mea, este ca daca bubitele continua sa apara trebuie luata mai incet reintroducerea alimentelor; eventual mai multe zile pauza intre ele si atunci cand introduceti ceva nou, sa fie intr-o cantitate f mica in prima zi, apoi crescut treptat - asta e parerea mea, eu asa as proceda, dar cel mai bine discutati cu doctorul, care sigur a intalnit si astfel de situatii.

    RăspundețiȘtergere
  11. Draga Lavinia,
    am trecut recent printr-un astfel de episod de alergodermie severa si cautand mai multe informatii am gasit povestea ta in care am regasit toate etapele pe care le-am parcurs si noi, inclusiv internarea in spital.
    Avand in vedere ca a trecut ceva timp de cand ai scris despre aceasta intamplare nefericita in 2009 vroiam sa stiu, daca este posibil, daca de atunci baietelul tau a mai facut alergie sau daca ati aflat care a fost cauza celui petrecut in 2009 (aliment, planta etc), in sensul ca va feriti de ceva anume care stiti ca ar putea face ceva rau copilului.

    Multumesc mult pentru info si va doresc multa sanatate.
    Cristinas

    RăspundețiȘtergere
  12. Buna Cristinas,
    am facut teste de alergie, dar nu am descoperit cauza exacta - medicul de atunci ne-a spus ca oricum e foarte greu de aflat (daca nu e ceva obisnuit, gen praf, puf, etc).
    A mai facut niste episoade in anul urmator, insa incomparabil mai usoare; din cate ne-am dat seama atunci, mancase inainte dulciuri in care se folosea colorant rosu - prin urmare, pana anul asta (cand are 8 ani) l-am ferit de ele. Am preferat mereu sa-i dau ceva cu ciocolata, decat o prajitura cu asa-zisa crema de capsune, care poate nici nu are capsune in ea.

    Multa sanatate si optimism,
    Lavinia

    RăspundețiȘtergere
  13. Multumesc pentru raspunsul rapid. Si la noi tot la cateva zile dupa concediu s-a intamplat, probabil ca este un cumul de factori (mancare, oboseala, a avut si o enterocolita etc). O sa investigam si noi dar nu ma astept la rezultate concrete. Nici noi nu mancam tot felul de lucruri de prin magazine adica pastram o oarecare dieta sanatoasa dar totusi s-a intamplat. Ma bucura fapul ca nu v-a recidivat si ca probabil a fost ceva trecator tinand mai mult de organismul in crestere al copilului, asa vreau sa cred :)

    Toate cele bune va doresc,
    Cristinas

    RăspundețiȘtergere
  14. comentariu de la Elena (25 decembrie 2015):

    ``Bravo ca ati scris aici despre alergodermie, desi au trecut 3 ani de la comentarii, pe net gasim foarte putine informatii, din pacate.

    Noi avem un bebe de 1 an si 1 luna, il alaptez in continuare , el a facut alergodermie insa o forma moderata care nu a necesitat spitalizare. Nu ne-am dat seama de la inceput ce este. Sambata dupa somnul de pranz s-a trezit cu 2 pete rosii, neuniforme, pe fata, aveau aspect de muscatura de tantar sau urzica. Am sunat la medic si a zis ca pare intepatura de insecta, sa-i dam Zyrtec. Voiam sa mergem al spital cu el pt ca avusese si febra cu cateva zile in urma ( pusa pe seama dintilor, molarii) si m-am speriat crezand ca e variola sau alta boala care debuteaza cu temperatura. L-am imbracat si cand am coborat la masina am observat ca cele 2 pete se estompasera cu totul asa ca am plecat cu sania in parc...

    Seara i-au mai aparut cateva pete in zona fruntii, micute, cu diametrul de maxim 7-8 mm si de data asta am crezut ca s-a zgariat cu unghiutele mai ales ca bebelusii au pielea sensibila.

    Petele astea apareau si dispareau si am observat ca la frig ele dispar. apoi ne-a explicat dr ca vascularizatia e mai slaba cand e frig ( normal..) si de aceea la cald ( mai ales dupa somnica) se vad foarte bine. Ele se muta pe corp, isi schimba forma, dimensiunile, locul.

    Duminica dimineata avea 3 mai maricele pe fata, le-am pus tot pe seama unghiutelor pe care le-am si taiat iar dupa somnul de pranz, cand am mers la el in camera, am crezut ca lesin de spaima. Era rosu la fata, cu pete mari unite intre ele, ochii umflati si plin de pete rosii si pe gat, pe picioare, pe corp.

    Am plecat cu el la Grigore alexandrescu insa erau foarte multi copii in asteptare, ne-au dat bonul de ordine nr 8 desi el era plin de pete. Intre timp iar isi schimbasera forma, erau mai multe si mai mici. Erau mult copii bolnavi in asteptare si am plecat la Regina Maria unde au urgente, am stat si acolo cam ora jumate in asteptare, ii mai trecusera.

    Ne-a zis ca nu e alergie severa, nu stim de la ce, asa ca 5 zile si eu si bebe mancam fara proteine alimentare, adica fara lapte, carne, oua.
    Dr mi-a zisca cele mai puternice alergene sunt:ficat, peste, citrice, banane, ou, fructe de padure , kiwi.

    Nu i-am introdus ceva nou in alimentatie in perioada cat i-au aparut petele, nu stiu daca e de la ceva ce a mancat el sau eu, mi-am pus zeci de intrebari dar nu o sa pot sa aflu. dr mi-a spus ca sunt periculosi si dau alergie iaurturile cu fructe din comert, colorantii alimentari, e-urile dar cum nu-i dau asa ceva lui bebe, le-am exclus. Poate sa fie de la o crema, un detergent, cozonacul cu nuci pe care l-am mancat eu, nuci sau migdale, peste, orice. O sa o luam incet si sa -i introduc treptat alimentele. Ne-a dat aerius 2,5 ml, timp de 5 zile si cate 10 pic de clorocalcin de 3 ori pe zi, 5-7 zile. Clorocalcinul se poate inlocui cu calciu gluconic pt ca primul are un gust chiar oribil. Mi-a zis sa -i dau 5 zile pt ca asa suntem siguri ca il tratam pana se elimina din corp substanta care a produs asta. Mi se pare cam mult, o sa mai intreb un medic, nu stiu daca trebuie tratat daca nu se vede nimic pe corp.

    Aseara a adormit in masina pe drumul inapoi de la dr si abia cand s-a trezit, dupa 3 ore, i-am dat aerius si clorocalcinul si au inceput sa -i dispara petele cam intr-o ora. Nu stiu de ce nu mi-am dat seama sa-i dau siropurile imediat ce am ajuns acasa, cred ca nu mai gandeam rational.

    A fost o experienta infricosatoare sa-l vad asa pe Stefan, mai ales ieri la pranz cand l-am vazut c ochii umflati si m-am gandit ca e ceva ce ii poate inflama limba si nu mai poate respira...``

    RăspundețiȘtergere
  15. comentariu de la Elena (25 decembrie 2015)

    ``Ca invataminte, cred ca e bine sa fim pregatiti cu ceva antialergie in casa pt ca nu se stie ce si cand apare. Aerius sau ce altceva ne recom medicul pediatru. Cred ca daca e urgent e bine sa chemam salvarea daca suntem la oras pt ca daca ne ducem noi cu copiii in brate dureaza mult mai mult drumul, nu gasim spitalul ( la G Alexandrescu nu gaseam intrarea, e pe o laterala si am facut ture cu masina).

    Pe de o parte e bine ca nu am mers de sambata la spital, cand au aparut cele 2 pete pt ca cred ca medicul i-ar fi dat tratament gresit, pt intepaturi, nu pt alergie.

    In rest, m-am hotarat sa avem o zi pe sapt in care sa ii dau mancare de post pt ca cred ca ii ajuta organismul . Pediatra a spus ca cei mai multi alergeni sunt in proteinele animale si cred ca e bine sa le evitam o data pe saptamana.

    Am fost in sfarist fericita asearam pe la 12 noaptea cand bebe dormea la el in camera si mi-am dat seama ca e Craciunul si ca e un lucru frumos ca suntemtoti sanatosi si ca oamenii pusesera luminite la geamuri si se bucurau de Sarbatoare. ``

    RăspundețiȘtergere