30daysofblogging

pisicile și puiul de cioară


E perioada aia urâtă din an când învață să zboare puii păsărilor care și-au ales drept casă pomii din curte. Anul ăsta avem un cuib de ciori într-unul din brazi - cârâit maxim care a alungat restul păsărilor în perioada în care-și făceau cuib, deci să zicem că totuși am scăpat ușor. Spun că e o perioadă urâtă pentru că... avem două minuni de pisici, una complet fără gheare (o foarte iubită ciudățenie a naturii) și o alta, vânător avid.Azi încolțise un pui de cioară în curte, și când zic „pui de cioară” mă refer la un păsăroi practic la fel de uriaș ca ea (ciocul era mare cât laba pisicii) - acesta fiind și motivul pentru care nu am găsit-o deja cu pene între colți.

Ideea e că, indiferent cât de plin îi e castronul cu mâncare, nu poți scoate niciodată instinctul de vânător dintr-o felină; cazurile în care specii de altfel incompatibile se înțeleg sunt rare. Așa că le-am băgat la mine în birou și după ce am discutat cu ele și m-au certat (!!!) că le-am luat de afară sau mai liniștit treburile. Și-au pus resemnate pofta-n cui și s-au culcat pe lângă mine. 

Mai încolo ies să le fac cinste cu prânzul lor preferat: supă la plic pentru pisici.

Lavinia

About Lavinia

Un produs Blogger.