E perioada aia urâtă din an când
învață să zboare puii păsărilor care și-au ales drept casă
pomii din curte. Anul ăsta avem un cuib de ciori într-unul din
brazi - cârâit maxim care a alungat restul păsărilor în perioada
în care-și făceau cuib, deci să zicem că totuși am scăpat
ușor. Spun că e o perioadă urâtă pentru că... avem două minuni
de pisici, una complet fără gheare (o foarte iubită ciudățenie a
naturii) și o alta, vânător avid. Azi încolțise un pui de cioară
în curte, și când zic „pui de cioară” mă refer la un păsăroi
practic la fel de uriaș ca ea (ciocul era mare cât laba pisicii) -
acesta fiind și motivul pentru care nu am găsit-o deja cu pene
între colți.
Ideea e că, indiferent cât de plin îi
e castronul cu mâncare, nu poți scoate niciodată instinctul de
vânător dintr-o felină; cazurile în care specii de altfel
incompatibile se înțeleg sunt rare. Așa că le-am băgat la mine
în birou și după ce am discutat cu ele și m-au certat (!!!) că
le-am luat de afară sau mai liniștit treburile. Și-au pus
resemnate pofta-n cui și s-au culcat pe lângă mine.
Mai încolo
ies să le fac cinste cu prânzul lor preferat: supă la plic pentru
pisici.
Lavinia
0 Comentarii