Bradul
Spuneam aici ca nu voi impodobi niciun brad adevarat de Craciun pentru ca ar fi fost sufocat de dragostea pe care i-ar fi aratat-o Mihai si Maria. Zis si facut. Am folosit o ghirlanda cu lumini albe ca sa fac conturul bradului, am agatat cateva globulete rosii si doua decoratiuni hand-made de brad, cumparate de anul trecut cu revista Casa si Gradina si am mai "aruncat" o ghirlanda argintie cu clopotei. E simplu si atat de mult imi place ca ma voi desparti cu greu de el. Sper ca se vede cate ceva din poze.



Cozonacii
Cozonacii au iesit buni, am fost laudata de majoritatea celor care au gustat. Eu insa sunt mai perfectionista si promit sa mai lucrez la reteta pana imi ies ca cei de la mama de-acasa.




Omul de zapada
Daddy si Mihai au facut un om de zapada, contemporan, cu care au si castigat un concurs de oameni de zapada, pe net (azi ia Daddy cadourile, am inteles). Eu am stat in casa, la caldurica si am citit Colectionarul de istorie de Elisabeth Kostova, carte primita de Craciun, care m-a acaparat total, in ciuda aerului malefic ce o inconjoara - dar despre cartile (mele) malefice, la anul, ca nu mai am timp in anul asta.




Sfarsitul de an
Si in sfarsit... vine noul an. Nu simt asta, mai mult ca niciodata. Nu am facut pregatiri speciale, nu plecam nicaieri, nu am cumparat artificii, nici macar sampanie. Va fi o seara la fel de ciudata ca si Craciunul asta, banuiesc... Sper sa o petrec cu iubitul meu, Daddy, eventual iubindu-ne si lafaindu-ne intr-un dolce far niente, si nu lucrand. Sau poate nu, avand in vedere ca "munca" la noi nu e neaparat o corvoada...

Singurul lucru interesant pentru mine la sfarsitul asta de an, e ca in dimineata asta, incepand cu ora 7, incepe o eclipsa de luna partiala. Luna vad ca e exact sus pe cer acum, mare cat o farfurie de pizza (vezi, Daddy, nu am uitat), deci sunt sanse mari-mari sa prindem si noi ceva actiune celesta pana rasare soarele. Un sfarsit de an marcat de o clipsa de luna... yup, that's somehing.

In rest... this is it pentru 2009. Inchid un an in care am mai facut un copil :)))) (sa vedem ce planificam pentru 2010...), dar am si pierdut multe lucruri la care tin si care au lasat in urma un gol ce nu poate fi acoperit.

Toate cele bune tuturor!
Si sanatate (stiu eu de ce :) )

Anul asta am trait cel mai ciudat Craciun din toate. Nu am fost deloc prinsa de vraja asta hipnotizanta cu care vor sa ne prinda comerciantii sau televiziunile, nu am cumparat multe cadouri si nici din timp, ci cu o zi inainte am stat vreo 3 ore in magazinul ala care incepe cu C si am chibzuit... si am cumparat si atat. Atat.

Asta noapte, pe la 5 dimineata ma chinuiam sa adorm (pentru ca de obicei la ora aia lucrez) si stateam in pat, si priveam in gol prin intuneric si ma gandeam la mine, la trecut, la Craciunul nostru, al celor de varsta mea, care au prins ceva din comunism... Stiu ca faceam un brad - un brad-brad, romanesc, nu d-astia nordici si bogati in ramurele, ci mai chel asa, dar foarte bun -, il impodobeam cu drag si fast, era ceva nemaipomenit... aveam globuri in toate culorile si toate formele (imi placea unul in forma de samovar, primit de la un medic, prieten de familie) si ii puneam si varf... aveam cateva varfuri si le alternam de la an la an. Recunosc, atunci faceam bradul si asteptam sa vina Mos Gerila. Nu stiam de Craciun, nici de Isus. Banuiam ca e ceva mai mult decat batranul Gerila, dar in principal credeam ca bradul se face ca sa aiba el sub ce sa puna cadourile. Si cadourile erau mereu fantastice, mai ales pentru ca nu primeam cadouri decat de 2-3 ori pe an.

Asta ar fi fost primul Craciun in care Mihai ar fi putut sa prinda povestea cu Mosul. Are 2 ani si 4 luni, e destul de mare cat sa inteleaga cate ceva, respectiv ideea de recompensa. I-am spus, toti, ca daca e cuminte si, in functie de caz, mananca, doarme sau asculta, vine de Craciun un Mos si ii aduce cadouri... Dar trebuie sa fie cuminte! El tacea.

Azi de dimineata, vine la mine la pat cu cutia cea mai mare pe care a gasit-o in teanc si zice:
- A adus tati suchie (jucarie).

Da, "a adus tati jucarie". Pentru ca ei primesc cadouri cel putin o data pe luna. Mereu se gaseste cate o carte interesanta, un joc educativ sau antrenant, o masinuta, pe care i le luam. E si greu sa rezisti uneori, mai ales ca se mai gasesc si la preturi bune (si nu, nu cheltuim aiurea). Cineva scria pe un blog ca nu a intrat in atmosfera Craciunului, iar altcineva ii spunea ca o sa se simta iar ca in copilarie cand o sa aiba si ea copii si o sa se topeasca de bucurie odata cu ei, cand ii va vedea ca deschid cadourile... Zambind spun acum ca nu mai cred asta. Craciunul nu mai e cum era pentru noi. Pentru noi si portocalele erau un cadou... trageam de ele cat puteam si cojile le puneam pe soba ca sa miroasa frumos iar altii, am auzit, rodeau pana si cojile uscate. Acum... le fac zilnic suc din portocale.

Si stau si ma gandesc... poate ca e mai bine asa. Aveam dubii mari legate de povestea cu Mos Craciun si cum sa ii zic lui Mihai o minciuna, pana la urma, nu? Cum sa inteleaga el ca Mosul sta undeva departe, cand vede mosi peste tot in oras si la televizor? Prin alte minciuni? In asta consta magia Craciunului, in venirea Mosului? Si atunci imi spun ca poate e mai bine ca nu a fost impresionat prea mult de Mos Craciun. Mi se pare mai corect sa sarbatorim si noi, si cei mici, nasterea lui Isus si sa ne facem cadouri cu ocazia asta. Nu sa ne balacim (a se citi "complacem") intr-o minciuna, desi placuta, totusi inutila. Pentru ca dezamagirea pe care o vor simti cand vor intelege adevarul va depasi bucuria cadourilor primite in atatia ani. Cred ca Mosul a obosit si trebuie sa se pensioneze, in sfarsit - sau sa predea stafeta nepotului. L-am iubit, dar acum e nevoie de unul care sa cunoasca mai binen timpurile in care traim.


P.S. - iar imaginea din filmele americane cu Santa Claus care tine pe genunchi copilasi mi se pare jenanta, daca nu chiar obscena.

Ok... e 7 jumate si tocmai am terminat de pregatit maiaua pentru cozonaci - am o reteta buna, prin care cozonacii se nasc usor, fara inchinaciuni si fereli. Stau in forma apoasa, sus pe biblioteca, pana diseara la 7, cand ma apuc sa ii intruchipez cu faina si putintel ulei. Mihai o sa fie in culmea fericirii... de cand asteapta el sa isi bage mana in coca, pai de mult, de cand am inceput sa citim Andreea si ajutorii de bucatari, de la Editura Crisan. Iar Maria se va chinui sa vada cate ceva, agatata de marginea mesei cu degetelele ei mici si finute.

Anyway, am si muncit din greu si va prezentam si dansul nostru de Craciun, aici.

:))

- Am o veste buna sa iti dau, zice Daddy de la computer.
Eu tocmai ma pregateam sa savurez un castron mare cu lapte si cozonac. Ok, I like good news, paharul este plin. O clipita, recunosc, mi-a trecut prin cap ca poate cat am fost eu in camera copiilor si apoi la bucatarie, pregatindu-mi mancarea, el a primit vreun mail de departe, de pe la vreo ruda indepartata, anuntandu-l ca am mostenit o avere imensa, atat cat sa ne terminam de mobilat castelul din munti pana in revelion si sa traim acolo pentru tot restul zilelor, noi si copiii copiilor nostrii - asta fara sa luam in calcul dobanda.
- Ia zi, si ma asez oarecum nerabdatoare pe covorasul moale din fata semineului, stiind ca ideea cu mostenitrea nu are, de fapt, nici 1% sanse sa devina realitate.
- A dat faliment Nemira.

Ce? Cum? Cand? Unde? De unde? Cum? Ce?

Sincer nu stiu ce editura o sa preia ceea ce facea Nemira pentru fanii SF. Toate stau prost acum, sau foarte prost si prefera sa scoata carti proaste, in mare parte. Nu stiu de unde o sa mai iau carti de acum inainte, sincer sunt un pic blocata. 95% din sf-urile pe care le am sunt de la Nemira... Sunt curioasa ce politica vor aborda ca sa acopere datoria imensa pe care o au de platit. Eu probabil ma voi orienta spre editurile din afara, la noi nu mai e nici una care sa scoata carti de calibrul celor de la Nemira. Funny... daca lucrurile merg in ritmul asta, ma astept ca peste ceva timp, la anul sa dea faliment toate editurile si sa nu se mai tipareasca carti, never. Ptiu! Ptiu! Ptiu!

Uite-asa:
- te duci in Places > Home Folder
- apesi Ctrl+H ca sa vezi fisierele, de obicei ascunse, din sistem, a caror denumire incepe cu "." (de exemplu: .abe)
- creezi in Home Folder un folder nou numit .fonts si copiezi in el toate fonturile pe care vrei sa le instalezi
- inchizi folderul sau te duci in sus in Home Folder si mai faci odata Ctrl+H ca sa ascunzi fisierele de sistem


hihihi! ;))

Zilele trecute, cand a nins prima data, am imbracat copiii repede si am iesit in parc. Desi batea vantul, nu era foarte frig, daca imi mai amintesc bine, singurul lucru enervant fiind fulgii, care mai intrau in ochi, nas si gura, dar am vrut sa vada si sa simta si cei mici iarna, asa cum o cunoscusem eu cand eram de varsta lor - pentru Mihai a fost ca si cum ar fi vazut pentru prima data zapada, pentru ca anul trecut era prea micut ca sa i se imprime vreo amintire.

Avem norocul sa stam la 2 minute departare de fostul parc Motodrom si ma asteptam sa fie plin de copii (ca tot se plange toata lumea ca nu mai au micutii unde sa vada zapada), mai ales ca parcul e facut oarecum intr-o groapa imensa, deci ferit de vant puternic. Ei bine, era pustiu! Numai doi tipi fugeau spre terenul de fotbal, fericiti. Ok, mi-am zis, suntem singurii nebuni inconstienti care si-au scos copiii afara pe vremea asta oribila.

Asta seara am iesit iar, cu niste priteni dragi. Afara era frig, -7 garde arata termomentrul din parc, dar nu batea vantul deloc, deci era ok, pentru ca oricum nimeni nu iese in parc ca sa stea pe loc, mai ales ca era atata zapada la dispozitie. Insa parcul era la fel de gol. Numai grupuri de pustani mai treceau, din cand in cand, dar numai ca sa traverseze parcul.

Noi ne-am distrat de MI-NU-NE. Mihai a depasit teama de zapada, pentru ca nu intelegea ce este si credea ca e o murdarie, un praf care s-a asezat pe tobogane si leagane, deci il enerva; ba chiar s-a bagat in zapezile cele mai mari care ii ajungeau pana la genunchi, de unde in prima zi nu vroia sa faca nici un pas pe aleea cu zapada tasata. M-am dat si pe derdelus, unul chiar mare, pentru prima data in viata mea - da, la 29 de ani m-am dat pentru prima oara pe derdelus. S-a dat si Mihai, cu Daddy. Am stat vreo doua ore si Mihai parea ca are doua mere rosii-rosii in obraji. Maine mergem iar.

Dar ma intreb... unde or fi ceilalti copii? Daca parintii sunt la serviciu, de ce nu ies bunicii cu ei sa le arate zapada asta care pare aproape fermecata, dupa anii astia de ierni seci. Iarna asta avem zapada. Unde sunt copiii?

Code is poetry zice Wordpress-ul si o stiam si eu, de ceva timp deja, de cand incepusem sa ma joc prin blogger. Numai ca acum, cu php, js si restul minunilor, "ma joc" la un alt nivel si sa fiu a naibii daca nu e genul ala de "poetry" care ma prinde si nu ma mai lasa, si ma trezesc ca e iar aproape 7 dimineta si in 2 ore se trezesc copiii si nu am terminat ce aveam de facut pentru ca mereu gasesc ceva si mai misto de implementat si ma intreb daca mai are rost sa ma culc pentru ca stiu ca ma voi trezi in 2 ore cu fata curioasa a lui Mihai la 2 cm de fata mea umflata de prea putin somn si imi zic ca e probabil mai bine sa mai lucrez ca sa termin pana la sfarsitul anului si sa ii dau drumul sitului la care lucrez.

Probabil ca poti invata cate ceva toata viata. Probabil ca am devenit un geek (Daddy a recunoscut), dar deocamdata sunt gata sa admit numai ca am devenit mai ciudata... din moment ce eu ma gandesc la cum as putea pozitiona meniul dropdown mai bine in timp ce le dau copiilor de mancare sau la cum sa fac sectiunile de feature articles in timp ce ma uit la un film cu Daddy...

Am dat intamplator peste filmul Born of Hope, realizat de Actors at Work Productions din UK. Un film ne-comercial de circa 70 de minute, facut din pura pasiune pentru fanii lui Tolkien si liber pentru download in toata lumea. Motivul, citez "to keep the storytelling history of Middle Earth alive". Si din cat am putut sa vad din el pana acum, ajunge la nivelul filmelor de box-office.



Pentru mai multe informatii si pentru vedea filmul de pe situl acestuia, click pe linkul filmului, de mai sus.

Enjoy!

I will mix me a drink of stars,—
Large stars with polychrome needles,
Small stars jetting maroon and crimson,
Cool, quiet, green stars.
I will tear them out of the sky,
And squeeze them over an old silver cup,
And I will pour the cold scorn of my Beloved into it,
So that my drink shall be bubbled with ice.

It will lap and scratch
As I swallow it down;
And I shall feel it as a serpent of fire,
Coiling and twisting in my belly.
His snortings will rise to my head,
And I shall be hot, and laugh,
Forgetting that I have ever known ...you.

Invitatie pentru parinti dar si pentru cei fara copii, care vor sa viseze iar, de Craciun: intre 11-17 decembrie, Fundatia Principesa Margareta a Romaniei si Carturesti va asteapta la a 3-a editie a Serilor de Poveste, in fiecare zi, incepand cu ora 19.00, in mansarda noua a librariei Carturesti din Arthur Verona 13-15.

Actori celebri, printre care Mircea Albulescu, Maia Morgenstern sau Alexandrina Halic si alti oameni cunoscuti din showbiz-ul romanesc vor da glas eroilor de basm, citind din cartile copilariei.

Ultima seara de poveste va fi dedicată teatrului de papuşi: copii, voluntarii si varstnicii de la Centrul Comunitar Generatii vor pune in scena basmul Cenusareasa, cu papusi realizate manual in cadrul atelierelor de creatie de la centru.

De asemenea, pe toată durata serilor de poveste va putea fi admirata expozitia de fotografie de poveste realizata de Alisa Tarciniu si Oana Tanase de la HeartMates Studio.

...sunetele de pe Pamant, asa cum ies in spatiu...

Nu am mai ras asa de cand eram insarcinata cu Mihai, adica de mai mult de 2 ani si jumatate... Ne-am distrat cu bancurile cu Geoana si Basescu de care a mustit internetul azi si probabil o sa mai musteasca si de acum inainte. Au pornit de pe twitter, dar acum se gasesc oriunde pe net.

Enjoy!


P.S. - si inca unu', ca l-am gasit din intamplare si nu ma pot abtine sa nu-l postez :D :

- Cioc…cioc!
- Cine este?
- Marean…
- Care?
- Care este…

(via Tashy)

Multi folosesc expresia asta, chiar si mie mi s-a intamplat de curand, desi nu am scos-o pe gura, ci am gandit-o, recunosc. Dau un exemplu auzit curand, cel care mi-a declansat toata tirada asta, posibil stupida, cu siguranta inutila...

"Ce n-as da sa mai fiu iar ca atunci, in liceu..."
Si intreb:
"Da chiar, ce ai face?!"

Serios acum. Ipotetic vorbind. Sau nu. Daca te-ai intalni cu Dumnezeu sau Superman sau o fiinta capabila sa dea timpul inapoi, zi-i cum vrei... la ce ai renunta? La slujba, la copii, la nevasta, la o relatie sau un prieten castigat dupa momentul respectiv? Pentru ca toate de 'dupa' nu ar mai exista... La ce ai renunta?

As vrea mult de tot sa stau undeva in afara orasului, in aer curat, cu un peisaj fantastic in fata, intr-un scaun comod, invelita intr-o patura calduroasa, cu o carte buna in brate si o cana mare de ceai negru, tare, fierbinte, cu mult zahar si lamaie... si sa fie liniste... liniste. Ce n-as da sa fie asa... [ Pai ce sa dau? Nu as da nimic! Ce as putea sa dau? Nu am ce. Nu poti face troc cu viata ta. Din ecuatie au disparut copii si nu pot concepe viata fara ei, acum. Ii includ, asadar.] ...copiii sa se joace frumos ceva mai departe, in siguranta, liniste si intelegere deplina, atat cat sa imi dea si mie un ragaz la relaxare si putina visare.

Dorinta devine acum mai realista. Se poate indeplini in cativa ani. Astept, decat sa imi pun intrebari inutile de genul 'ce as da...'.

Intamplarea face ca am o fetita cu parul roscat si ochii albastri. Ar arata ca o paiata imbracata toata in roz sau rosu, mai ales in nuantele tari folosite in hainutele din magazine. Asa ca variez... ii sta bine in maro, in verde (ochii ei prind chiar si o tenta verzuie), alb, mov, portocaliu, albastru, ca sa nu mai zic de bleu.

Zilele trecute, eram in parc. Maria avea o salopeta maro cu o girafa bej, o geaca de fas oliv inchis cu o dunga verde-crud, pantofiori si fular de culoare verde si o caciulita alba cu dungi subtiri, roz si bleu. O dadeam in balansoar si ea era in culmea fericirii. Vine o bunica:
- Uite ce rade... baietelul asta! Te dai si tu cu el? o intreaba pe nepotica, toata imbracata in rosu si roz.

Ma uit la Maria, ma uit la fetita cealalta, tinand balansoarul ca sa se urce. Daaaa, Maria e baiat cu singuranta; dincolo de imbracaminte, stai sa vezi educatia spartana pe care i-o da Mihai - busituri, trantiri si alte scamatorii. La gradi o sa te bata, nu o sa se joace cu papusile. O sa se imbrace in negru si mov. Merg? Stupid me... Si eu care stiam ca nu se combina niciodata rosu cu roz...

CE ESTE FIMOZA: cateva lamuriri, scurt si la obiect
Ok, am vazut ca pe net sunt pareri si pareri si de multe ori chiar gresite, asa ca e necesara o clarificare. Fimoza este o afectiune in care preputul nu se retrage complet la baza glandului, la băieţi sau la persoane adulte; preputul este acel pliu care acopera glandul (capul penisului) in stare flasca. Cum eu am un baietel de 2 ani si jumatate, voi vorbi despre FIMOZA LA COPII. Faptul ca preputul este lipit de gland este un lucru absolut normal la sugari, copii si chiar adolescenti, dezlipirea fiind o problema care se rezolva de la sine, pe masura ce organul se dezvolta. Atata timp cat deschizatura preputului este indeajuns de mare incat sa permita urinarea fara probleme, avem de-a face cu un baietel perfect sanatos si un penis absolut normal. Problema apare atunci cand intre preput si gland apar secretii care, desi sunt absolut normale (la orice varsta) si par inofensive, se pot infecta in timp, tocmai pentru ca nu pot fi indepartate prin spalare, ele fiind in zona 'lipita'. Acesta este al doilea motiv pentru care unii medici recomanda decalotarea treptata, tragerea pielii de deasupra, cate putin, atat cat sa nu il doara pe bebelus, la fiecare baita. Operatia de fimoza la copii nu inseamna circumcizie, ci dezlipirea completa a preputului (pliului) de glandul penisului si curatarea secretiilor la care, altfel, nu s-ar fi putut ajunge. Circumcizia este taierea chirurgicala a preputului si poate fi singura modalitate de tratare a fimozei la adult.

Avand in vedere toate astea, sunt de parere ca prevenirea problemei e cea mai buna cale de urmat.

CE AM PATIT NOI
Inca de la prima vizita a pediatrului, Mihai a fost decalotat putin cate putin, la fiecare baie. Asta nu inseamna ca trageam ca nebuna de pielicica (pliu), ci numai ca o desfaceam atat cat se putea si cat imi permitea el, si il spalam bine. Niciodata ritualul asta nu a fost insotit de plansete, ceea ce ma face sa cred ca daca un copil plange in situatia asta, inseamna ca se intampla ceva: fie mama face exces de zel, fie copilasul are o problema acolo. La noi, totul a fost ok. Mihai urina bine, desi pielea nu se retragea de tot si sub pliul lipit se vedeau puncte albicioase, dar erau mici asa ca nu imi faceam probleme. Problema a aparut atunci cand am observat ca pe partile laterale ale glandului au aparut niste zone albicioase mai mari, cam cat o unghie mare de la mana mea. Un alt semn a fost ca atunci cand avea penisul in erectie, Mihai spunea ca il doare / deranjeaza, dar am trecut cu vederea asta, pentru ca ma gandeam ca nu e obisnuit cu senzatia.

VIZITA LA MEDIC SI OPERATIA DE FIMOZA
Acum vreo saptamana, mai in joaca si mai din cauza ca nu avea chef de baie, pentru ca iar trece printr-o perioada urata de negare, Mihai a zis ca il doare 'titi' (titi/pipi, adica puta). M-am uitat, nu era nimic inflamat, arata ca de obicei, dar avea doua zone ceva mai mari in care se vedea ceva mai albicios sub piele, asa ca am hotarat sa mergem sa il verificam pe 'titi'. Ok...

Doctora spune ca nu pare nimic grav, un caz simplu de fimoza, mai ales ca nu il doare. Ne da trimitere la un chirurg sa il vada.

Ajungem acolo, il asez pe pat cu pantalonii in vine si chirurgul, impasibil si de piatra ca mai toti chirurgii, spune si el ca nu e grav si ca se poate rezolva acolo, pe loc, la dispensar. Asistenta ii pune o compresa cu o solutie anestezica, nu mai stiu cum se numea, si ne pofteste afara 5 minute.

Cand ne cheama, incepe distractia.

Il asezam iar pe pat si il tinem de genunchi, bine de tot - copii pot avea putere foarte mare atunci cand se zbat si in cazul asta, ar fi fost periculos. Tata, care venise cu mine, il tine cu mana peste genunchi si incepe sa vorbeasca cu el, sa ii distraga atentia. Mihai era oricum nelinistit, categoric stia ca ceva se va intampla. Medicul se apropie cu o foarfeca... Imi trec prin fata ochilor imagini de pe net cu circumcizii, sange, pansamente, toate vazute din curiozitate si apoi regretate, dupa un episod din Seinfeld... Ma aplec si eu sa il tin pe Mihai si bine fac, pentru ca nu vad pratic prima operatiune. Mihai tipa iar mie mi se usuca gatul. Medicul a folosit varful rotunjit al foarfecii pentru a da la o parte pielita partial lipita (il decalotam mereu la baie, atat cat puteam, asa ca era putin dezlipita deja). Dedesubt, zonele alea albicioase ies la iveala - e un fel de praf/murdarie alba, partial uscata, nu puroi, ceva asemanator cu ce iese dintr-un cos stors; este o secretie normala care nu are legatura cu igiena de pana atunci, dar care putea deveni problematica. Mihai tipa in continuare. Medicul mai dezlipeste putin si imi arata ca e chiar foarte bine, ca e normal sa fie rosu si chiar sa devina si mai rosu decat este la el. Simt ca imi vine sa vomit daca mai vad ca se apropie o data cu foarfeca de 'titi' al lui. Noroc ca totul e gata. Ii da cu putina crema si apoi trage pielea la loc. Asistenta ii pune deasupra o compresa cu rivanol.

Il imbrac, iar Mihai pare sa fi uitat deja. Incepe ca cerceteze cabinetul. Si eu incerc sa imi revin si sa retin 'instructajul', aka ingrijirea penisului dupa operatie: 1 supozitor cu novocalmin cand ajungem acasa pentru ca o sa il usture la primele doua urinari, comprese cu rivanol timp de 2 zile, asa cum i-a pus asistenta, spalarea zonei cu decalotare completa (pentru ca altfel pielea se poate lipi la loc), dimineata si seara cu sapun si clatire apoi bine cu apa. Ne cheama iar la control peste 14 zile, 'ca sa vedem cat de bine v-ati facut temele'.

CUM A PERCEPUT MIHAI SI CE AM FACUT, PRACTIC, ACASA
Nu stiu sigur daca l-a usturat, pentru ca avea pampers si e posibil sa fi facut pipi pana am ajuns acasa. Iar acasa... plansete si urlete... baia de seara a fost un chin. Din cat am inteles de la Daddy, pielea de acolo este 'noua', asa ca il deranjeaza un timp. Ajunsesem sa regret ca am fost, dar apoi ma gandeam la secretiile pe care le avea si imi dadeam seama ca e ok ca am fost atunci, ca sa nu fi devenit ceva mai grav mai tarziu.

In seara aia si ieri, toata ziua, a refuzat sa faca pipi la oala, probabil ca il ustura si mi-a concluzionat foarte senin 'Nu face Maiai pipi, nu doaie'. A refuzat si sa bea apa tot din cauza asta. Oricum, l-am tinut mai mult cu pampers, asa ca tot l-a usturat cand a facut pipi. Am reusit sa il conving ca daca face la oala nu o sa il mai doara si ieri seara a facut si a vazut ca e ok, asa ca de necazul asta am scapat... SPER. Azi sper sa bea mai multa apa pentru ca urina era cam concentrata.

In prima seara a zis la baie ca nu e 'titi' al lui si parea foarte pornit impotriva lui; oricum, baia e un chin. Cum nu am avut incotro pentru ca el nu a colaborat cu noi, a trebuit sa il tinem - ideea ca pielea se va lipi la loc si ca va trebui sa treaca prin asta din nou e de neconceput. Ieri de dimineata l-am spalat dupa 30 de minute de discutii si joaca in cada, dar tot cu plansete. Ieri seara, cu urlete, dar probabil pentru ca era si Daddy prezent. Maine ma voi incumeta singura.

Am cam neglijat recomandarea cu compresa cu rivanol pentru ca nu o suporta, urla mereu ca 'e cheva acolo' si se trantea pe jos, fara sa inteleaga explicatiile mele, iar eu am cedat nervos dupa 1 ora petrecuta asa; sper sa nu ii dauneze. Daddy a zis ca oricum, cand are pampers sa nu ii pun, pentru ca retine pipi acolo, in loc sa se duca in scutec si ca ii poate face mai rau; nu m-am gandit la aspectul asta cand eram la medic, asa ca am facut cum a zis Daddy, ca parea logic.

Sper ca azi totul va fi mai bine. Si sa trecem si peste hopul asta cat mai repede.

PS - singurul lucru care a luminat ziua de ieri a fost ca Maria a inceput sa faca mai multi pasi, singura.

UPDATES
9.12.2009 - partea cea mai grea de indurat pentru noi a fost sa ne prefacem ca nu auzim tipetele si rugamintile lui de a nu-l spala; Mihai s-a zbatut si a plans la baie cam vreo 4 zile dupa decalotarea completa sau operatia de fimoza, apoi totul fost mai mult obisnuinta de a plange, pentru ca se vedea ca nu il mai deranjeaza si chiar a ajuns sa traga singur de piele ca sa se uite la noul sau 'titi'. Cand facea pipi aveam grija sa scurg si ultima picatura de urina ca sa nu ramana acolo si sa il usture. Ii aparuse pe gland o bubita albicioasa si ma gandesc ca i-a aparut pentru ca nu i-am pus compresa cu rivanol, dar i-a trecut peste noapte, asa ca am asapat de alta vizita la medic; tot din cauza bubitei il ustura cand urina, dar acum totul e ok.

Imi plac mult desenele animate cu Simsala Grimm, imi aduc aminte ca ma uitam acum multi ani cu nepotica mea si ne distram foarte bine. Cum se apropie Craciunul si vreau sa ma simt iar copil, am cautat pe net si... am gasit.

Este vorba de doua personaje haioase care ajung in povestile fratilor Grimm si, cum-necum, ajung sa joace un rol important. Acum nu se mai difuzeaza, din cate stiu, dar am gasit pe Youtube un playlist cu o parte din episoade, dublate in romana (inregistrate de pe Minimax):
http://www.youtube.com/view_play_list?p=630A9D8878FC3AB5

Enjoy!

PS - azi le-am vazut, dar daca maine nu mai exista desenele alea acolo, asta nu depinde de mine...

Pana acum Mihai se referea la el vorbind la persoana a 2-a si a 3-a, repetand, practic, modul in care noi ne adresam lui. "Vei tu" - vreau eu, "Vine Maiai" - vine Mihai, etc.

Ieri, Maria cazuse printre jucarii si se smiorcaia. Mihai era cu mine pe covor, in mijlocul camerei si s-a ridicat ca sa o ajute.
- Stai Maiia... viiiinn... iiio.
A fost cu balbaiala, dar a fost primul "eu" clar si bine folosit.

Si Maria va pasi singurica in curand. Deocamdata are curaj sa mearga tinandu-se numai cu o mana si din cand in cand mai face cate o jumatate de pas singura.