"Ce-as da sa..." Da' chiar, ce ai da?!

Multi folosesc expresia asta, chiar si mie mi s-a intamplat de curand, desi nu am scos-o pe gura, ci am gandit-o, recunosc. Dau un exemplu auzit curand, cel care mi-a declansat toata tirada asta, posibil stupida, cu siguranta inutila...

"Ce n-as da sa mai fiu iar ca atunci, in liceu..."
Si intreb:
"Da chiar, ce ai face?!"

Serios acum. Ipotetic vorbind. Sau nu. Daca te-ai intalni cu Dumnezeu sau Superman sau o fiinta capabila sa dea timpul inapoi, zi-i cum vrei... la ce ai renunta? La slujba, la copii, la nevasta, la o relatie sau un prieten castigat dupa momentul respectiv? Pentru ca toate de 'dupa' nu ar mai exista... La ce ai renunta?

As vrea mult de tot sa stau undeva in afara orasului, in aer curat, cu un peisaj fantastic in fata, intr-un scaun comod, invelita intr-o patura calduroasa, cu o carte buna in brate si o cana mare de ceai negru, tare, fierbinte, cu mult zahar si lamaie... si sa fie liniste... liniste. Ce n-as da sa fie asa... [ Pai ce sa dau? Nu as da nimic! Ce as putea sa dau? Nu am ce. Nu poti face troc cu viata ta. Din ecuatie au disparut copii si nu pot concepe viata fara ei, acum. Ii includ, asadar.] ...copiii sa se joace frumos ceva mai departe, in siguranta, liniste si intelegere deplina, atat cat sa imi dea si mie un ragaz la relaxare si putina visare.

Dorinta devine acum mai realista. Se poate indeplini in cativa ani. Astept, decat sa imi pun intrebari inutile de genul 'ce as da...'.