Primul cozonac la mașina de copt pâine

          Nimic mai simplu, nu? Bagi ingredientele, mașina le amestecă și apoi vâri aluatul la cuptor. Așa ziceam și eu, numai că dacă stai să cauți rețete, vezi că ele difera de la o gospoină la alta: dacă una pune 100 g de zahăr, alta pune doar 6 linguri, una preferă să amestece drojdia în ultimul sfert de făină, alta o pune într-un vulcan, deasupra... și variațiile continuă... Iar pentru o începătoare, e destul cât să mă ia durerea de cap.
          Cu toate astea, am citit prospectul mașinii de două ori, pentru că are informații și sfaturi utile, și am căutat rețete din care am făcut cum am crezut de cuviință. Pentru start, am pornit de la o rețetă pe care o face o prietenă - îi iese bine, factorul uman nu e de luat în considerare, deci ar trebui să îmi iasă la fel. Ei bine, nu, nu mi-a ieșit la fel. Dar tot a fost bun!
          Reteta pe care o face prietena mea e de aici, dar circula pe multe alte bloguri, in forme asemănătoare. Acum că am făcut și știu cum îmi iese, scriu mai jos rețeta cu modificările pe care le consider necesare pentru data viitoare (mai mult zahar și unt topit, plus câteva modificări la umplutură).
          Mihai a vrut neapărat să scrie și el rețeta, așa că a trebuit să dau prima dictare din viața mea. :)

Aluat:
200 ml lapte
2 ouă + 2 gălbenușuri
100 g unt moale/topit
10 lg zahăr (sau 100g)
600 g făină + 1 praf de sare
7 g drojdie uscată
esență de rom

Umplutură:
pentru un strat serios, cantitățile trebuie dublate
2 albușuri
4 linguri de zahăr
1 lg cacao
esență de rom
câteva mâini de biscuiți pisați (sau nucă)

Preparare:
- ingredientele pentru aluat se pun în mașina de copt, EXACT în ordinea în care sunt scrise;
- se setează programul DOUGH și se pornește mașina; am rulat programul de două ori, lucru care mă nemulțumește total, dar nu am găsit altă variantă ca aluatul să crească suficient - tot două ture face și prietena de la care am rețeta)
- cu vreo 30 de minute înainte de finish, se face umplutura: se bat bine albușurile, se adaugă zahărul, cacaoa și, la final, biscuiții, care dau consistență
- când e gata, aluatul se întinde pe o suprafață pudrată cu făină, se împarte în două, se rulează cozonacii și se pun în tăvi mai mici, unse cu unt (sau cu ulei și pudrate cu făină)
- se dau la cuptorul încins (pornit cu vreo 20 de minute înainte), pentru 20-30 de minute.

          Recunosc, la început, până să se încorporeze bine toate ingredientele, aluatul arăta mai mult decât dubios. Pufi a venit imediat să vadă ce se întâmplă și a supervizat vreo jumătate de oră treaba.

          ...cum arăta aluatul după a doua tură. Înainte de pornesc programul a doua oară, era crescut numai până la jumătatea găletușei. Ca un SFAT, cred că aluatul poate fi scos și lăsat să mai crească (de când am făcut cozo, am tras și o tură de spirale cu scorțișoară și acolo aluatul a crescut singur - despre astea scriu altă dată).

          Aluatul a fost perfect, așa cum nu mi-a ieșit mie niciodată manual. Nu pot frământa și pace. Cele 7 g de drojdie înseamnă 3 linguri - toate pliculețele de genul asta au numai 7 grame, nu am văzut alt fel. Eu am făcut o singură greșeală: nu am pus rom în aluat și tare m-am temut să va avea gust de pâine cu umplutură, dar nu, avea gust de cozonac. Iar gustul a fost și mai bun a doua zi!

          Deși făcea mișto de mine că am făcut pâine cu cacao și, deși fusese retincent la ideea mea de a  cumpăra o mașină de pâine, soțul meu a mâncat aproape un cozonac întreg cu lapte și începuse să-și facă planuri pentru tot felul de pâini cu ierburi aromatice. Ba chiar a citit și manualul... ceea ce NU face niciodată. :))
          În concluzie, sunt super mulțimită de mașinuța asta - cea mai ieftină din acest moment, dar care are absolut tot ce îmi trebuie. O să scriu mai pe larg despre ea, cât de curând, pentru că nu am găsit informații suficiente când am căutat să mă informez despre ea; poate o mai vrea cineva, că e bună.

Bon Apetit!

Lavinia