KJ Taylor : Tărâmul Fanteziei Năroade (Corint Junior)

Cum ar fi să trăiești într-o lume unde călătoria în universuri paralele este un lucru absolut normal, de zi cu zi?

O astfel de lume este casa eroinei noastre, Ana Beachcombe. Deși ceilalți colegi de clasă vizitaseră de ceva timp mai multe universuri, călătoria Anei întârzie să apară; în cele din urmă găsește și ea un talisman de teleportare și ajunge într-un univers fantastic, locuit deopotrivă de oameni, monștrii, vârcolaci, troli, dragoni, magicieni, regi...

Tărâmul Fanteziei Năroade scrisă de K.J. Taylor și apărută în 2008 la editura Corint Junior este, după descrierea de pe coperta patru, „o parodie a oricărei fantezii pe care ați citit-o vreodată. Firește, are și umor și povești de dragoste și acțiune și eroi celebri - toate plasate într-o lume care pare ciudat de cunoscută”. Și pare cunoscută pentru că autoarea folosește înadins câteva clișee des întâlnite în filmele și cărțile de aventură sau fantasy... dar în același timp se folosește de ele ca punct de plecare pentru situații comice și răsturnări de situație. De exemplu, faptul că eroul iese învingător din situații greu de înfruntat, răutatea personajului negativ, etc. Iată câteva citate în acest sens:
Deși nu am avut timp să-mi dau seama atunci, eram martoră la un alt fenomen obișnuit în fantezia năroadă, unul care face Regula Sabiei să funcționeze atât de bine, și anume acela că orice adversar evident rău este, în condiții normale, extrem de ușor de ucis. Eroii sau „tipii cei buni”, pe de altă parte, sunt de obicei foarte greu de ucis, în ciuda faptului că, adesea, sunt mai slabi decât adversarii lor. În altă parte decât pe Tărâmul Fanteziei Năroade n-aș fi rezistat niciun moment, dar aici Regula a funcționat.
(K.J. Taylor, Tărâmul Fanteziei Năroade, pagina 94)
- Să domnim împreună asupra Estului și Vestului? Este cea mai veche și mai proastă idee din carte. Din orice carte. Tiranul cel rău nu împarte puterea! De îndată ce va fi folosit pe toată lumea ca să o dobândească, îi omoară! Nu-i lasă să trăiască, doar pentru că l-au ajutat!
(K.J. Taylor, Tărâmul Fanteziei Năroade, pagina 139)
Este și o poveste despre prietenie. Ana este o fată cinică; ea nu se atașează de noii săi prieteni - un trol, un vărcolac și un monstru -, ci se folosește de puterea și calitățile lor. Spre final însă, va descoperi care este adevărata valoare a priteniei...
- Cu tot respectul domniță, a spus curteanul, coborându-și glasul, de ce se mulțumește un războinic de calitatea domniei voastre cu o bandă așa pestriță de tovarăși de drum?
- Nu prea am avut de ales, am zis ridicând din umeri. Și nu sunt chiar atât de răi, dacă ajungi să-i cunoști. Am vrut să vin aici și să văd orașul, așa că le-am îndrugat o poveste despre a-l întâlni pe rege și a-i cere egalitate în drepturi pentru speciile lor. A mers.
- O tactică excelentă, dacă-mi dați voie să spun așa, a zis curteanul. Și acum ce aveți de gând să faceți?
- De îndată ce voi primi dragonul, intenționez să văd și mai mult din această lume. Nu am de gând să merg pe jos peste tot.
- Și prietenii dumneavoastră?
- Pot face ce vor, am spus. Nu mai am nevoie de ei.
Așa grăi războinica victorioasă, complet neștiutoare în privința unor lucruri importante, mai ales a felului în care planurile bine făcute ajung să meargă groaznic de prost. Atunci când te hotărăști că nu mai ai nevoie de ceva, e destul de probabil să ajungi să ai nevoie de acel ceva foarte curând și foarte tare.
(K.J. Taylor, Tărâmul Fanteziei Năroade, pagina 100)
Când descoperă că nu se mai poate întoarce acasă, începe să vadă lucrurile cu alți ochi, să-i pară rău că tratase totul atât de superficial...
În tot acest timp refuzasem să iau în serios orice, iar acum lucrurile deveniseră foarte serioase. Mi-am dat seama, cu un teribil sentiment de vinovăție, nu numai că lumea aceasta era adevărată, dar și că oamenii pe care îi cunoscusem erau adevărați. Asta însemna că și foștii mei prieteni - prietenii pe care îi trădasem și îi insultasem - fuseseră prieteni adevărați. Ei avuseseră încredere în mine, iar eu îi dezamăgisem.
(K.J. Taylor, Tărâmul Fanteziei Năroade, pagina 141)
Momentul revelației e amplificat de o vrăjitoare care îi spune că nu s-a comportat mai prejos decât unul dintre personajele negative ale poveștii, colegul ei Andru, care venise în universul paralel ca să îl cucerească...
- A existat vreodată, în timpul șederii tale aici, când să fi făcut ceva pentru altcineva și nu doar pentru că ți-ai dorit să-l manipulezi pentru a-ți atinge țelul?
M-am oprit. Am deschis gura, am închis-o, apoi am deschis-o din nou.
- Ei bine, am spus, în cele din urmă, cred că... ăăă... a fost... ăă...
- Știi când tipul cel rău spune „Noi nu suntem atât de diferiți, eu și cu tine”?
- A, da, am zis, mai liniștită. Se întâmplă mereu în cărțile de fantezie năroadă. E de mirare că actualul tip rău nu a spus-o...
- Dacă ar fi spus-o, ar fi avut dreptate.
- Ce? Nu semănăm deloc!
- Gândește-te la asta, a zis încet vrăjtoarea, și vei vedea că este adevărat. Amândoi ați venit aici și ați hotărât să manipulați oamenii din lumea aceasta pur și simplu pentru propria voastră plăcere. Tu ai vrut să te lauzi în fața prietenilor tăi de acasă, iar Andru a vrut să aibă putere asupra altora. Dacă nu sunteți atenți, ați putea ajunge să distrugeți lumea aceasta.
(K.J. Taylor, Tărâmul Fanteziei Năroade, pagina 147-148)
Când ești tânăr, nu te crezi doar invincibil; mai crezi și că știi totul. Am fost vizitatoare într-o lume ciudată și am presupus că știam cum va reacționa această lume față de mine. A fost cel mai arogant lucru pe care l-am făcut vreodată.
Pot spune chiar că am meritat-o atunci când Tărâmul Fanteziei Neroade nu a mai respectat Regulile.
(K.J. Taylor, Tărâmul Fanteziei Năroade, pagina 104-105)
Apoi mai sunt tratate și alte subiecte delicate, aș zice eu... cum ar fi toleranța față de cei diferiți de noi, adaptarea într-un grup (sau neadaptarea; mi se pare important pentru copii faptul că au găsit în cartea asta răspunsul la întrebarea „ce fac dacă nu mă adaptez la un grup?”), găsirea resurselor interioare pentru a trece peste situații dificile...
- Pentru că, din păcate, deși este stupid să te conformezi fără să-ți bați capul, până la urmă, este singura cale de a găsi fericirea. În timp ce, dacă vreunul insistă să fie propria sa persoană, se va trezi, în curând, singur și fără prieteni. Asta este condiția în care mă găsesc eu.
- Dar acum ai doi prieteni, i-am atras atenția. Cred că, dacă ești proscris dintr-o societate, atunci ar trebui să-ți găsești alta. Una care să fie destul de bună pentru tine. Nu te-ai putut înțelege cu ceilalți troli, așa că mi te-ai alăturat mie; și apoi Clemence, care este într-o situație asemănătoare, nu s-a alăturat nouă.
(K.J. Taylor, Tărâmul Fanteziei Năroade, pagina 69)
Regele s-a uitat la ei de parcă le-ar fi făcut o favoare numai întorcându-și privirea în direcția lor.
- Când am verificat ultima oară, vârcolacii, monștrii și trolii nu contau ca supuși. Eu sunt om. Lucrez cu oameni. Nu cu anomaliile naturii. O să vezi că am dreptate.
- Nu prea cred, am spus, în timp ce Egbert îl ținea cu forța pe Clemence și chiar și pe Fosket, care ar fi vrut, în mod clar, să-și exprime și punctul lor de vedere. Ceea ce trebuie să înțelegi tu este că noi suntem aici exact pentru că tu crezi asta. Păreri ca ale tale există de prea mult timp. Dacă vrei să faci ce este drept pentru popor, atunci ar trebui să-i iei în calcul pe toți, nu doar pe cei care, din întâmplare, sunt oameni pe tot parcursul anului. Trolii, monștrii și vârcolacii au cu ce să contribuie la lumea aceasta și este timpul să li se permită să o facă.
(K.J. Taylor, Tărâmul Fanteziei Năroade, pagina 166)
- Eu sunt regină, nu uita. Oricine are puterea face legea. Aceasta este Regula de Aur. Eu am puterea, deci pot schimba legea. Por chiar să dau tuturor drepturi egale. Dar poate că n-ar merita.
Clemence a clătinat din cap.
- Drepturile trebuie să fie câștigate, a spus. Nu pot fi date.
- Totuși, legea ar fi un prim pas.
- Da. Dar nu va funcționa decât dacă oamenii vor acționa în spiritul ei după aceea. Și înainte. Nu poți obliga oamenii să intre în niște tipare.
(K.J. Taylor, Tărâmul Fanteziei Năroade, pagina 177-178)
- Este foarte bine să te amesteci printre oameni, dar, mai devreme sau mai târziu, e bine să-ți aduci aminte de cei asemenea ție. Întotdeauna e mai bine să ai două lumi.
- Tu ai două lumi, a zis Egbert.
- Da. Într-un fel, cred că toți avem cel puțin două lumi.
Și era adevărat, m-am gândit, uitându-mă la cei trei prieteni ai mei. Foskett avea întunericul în care îi plăcea să se ascundă și lumina pe care tocmai o descoperise; Egbert avea umanitatea și neamul trolilor; Clemence avea lumea animalelor și pe cea a oamenilor; iar eu aveam două universuri: Y’hyerd B’zeck și Syndup, Răscrucea și Tărâmul Fanteziei Năroade. Este un adevărat câștig să ai două lumi.
(K.J. Taylor, Tărâmul Fanteziei Năroade, pagina 213)
Cam multe citate din carte? Păi se vede că mi-a plăcut mult de tot, și copiilor la fel, deci am vrut să păstrez aici fragmentele care mi s-au părut deosebite. Așa că voi încheia cu încă trei care mi-au atras atenția. :)
Viitorul poate să atârne ca o picătură de nasul cuiva. Cea mai mică mișcare o poate face să cadă. Felul în care cade depinde de mișcarea capului. Și de gravitație, desigur. A trebuit să recunosc că era o analogie proastă, dar când sunt încordată nu fac analogii reușite.
(K.J. Taylor, Tărâmul Fanteziei Năroade, pagina 180)
Bineînțeles că au fost și complicații. Întotdeauna sunt. Poate că Soarta crede că trebuie să fim ținuți ocupați. Mai ales atunci când avem impresia că putem să ne relaxăm...
(K.J. Taylor, Tărâmul Fanteziei Năroade, pagina 180)
Strategia mea este să mă calmez și să las lucrurile să se întâmple. Relaxează-te și o să vezi că, până la urmă, totul va fi bine.
(K.J. Taylor, Tărâmul Fanteziei Năroade, pagina 160)
K.J. Taylor e născută în 1986 și a scris această carte la șaisprezece ani (trebuie să menționez că se „simte” acest lucru, dar nu e chiar atât de deranjant). Dacă vreți să aflați mai multe despre ea, accesați situl kjtaylor.com

Recomand cartea din toată inima! Este nonconformistă și merge la inimă 💖.Și a fost o revelație; chiar nu știu de ce nu a avut parte de nici un pic de publicitate (față de seria Harry Potter și celelalte carți de gen), pentru că merită din plin.

Lectură plăcută,
Lavinia

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii