Cum am învățat să citim (cu pași mici, dar repezi)

Deși începuserăm cu cărțile și revistele preferate ale lui Mihai, așa cum am scris aici, până la urmă a trebuit să renunț la ideea asta pentru că ar fi durat mai mult și, deși ar fi buchisit cu plăcere cuvintele lungi și grele, tot ar fi fost frustrat că nu termină de citit textul repede. Așa că m-am documentat nițel, am pus cap la cap ideile găsite, am adaptat metodele la situația noastră și am conceput o metodă care până la urmă s-a dovedit simplă și potrivită pentru noi.

Iată cum am procedat...

PASUL 1.

Ca să poată citi, un copil trebuie mai întâi să cunoască foarte bine literele. Sau nu neapărat foarte bine, dar să le știe - să fie învățate în timp, din cărți speciale, din activități prin care să-i fie prezentată câte o literă, etc. Noi am făcut toate astea pe parcursul mai multor ani, în joacă.


Din toamna trecută am început să folosim un joc de corespondență între literele mari și literele mici de tipar, pe care l-am găsit > aici. L-am downloadat, l-am printat frumos pe coli de diferite culori și apoi l-am decupat - nu l-am laminat pentru că nu am aparatul respectiv, dar ar fi o idee bună. Copiilor le-a plăcut povestea Omului de turtă-dulce, deci setul ăsta a picat la fix. De asemenea, o activitate foarte bună pentru perioadele când trebuie să fie liniște în casă.

PASUL 2.
Acum copilul trebuie să se obișnuiască să citească câte 2-3 litere (silabe) la un loc. Pentru asta am făcut o carte de silabe, pe care am găsit-o aici.
Am downloadat fișierul, l-am îndoit și capsat și apoi i-am dat să citească cărticica astfel obșinută. A fost extrem de simplu pentru el, dar nici nu mă așteptam la altceva. Evident, a colorat imaginile dinăuntru, a scris titlul... s-a distrat cu ea.

Am ales varianta asta, și nu am trecut direct la cărți cu cuvinte, pentru că mi s-a părut mai important să se obișnuiască vizual cu câte 2 litere alăturate... și ce poate fi mai simplu de citit decât echipa „consoană + vocală”. Și a funcționat! Iar ca să nu pară totuși ilogică activitatea asta de citire, am inventat un joc: să găsim cât mai multe cuvinte care încep cu cele două litere. Și i-a plăcut foarte mult!

 

PASUL 3. 
Următorul pas a fost trecerea la texte mici, adecvate unui cititor începător. În engleză se numeste emergent reader și după un mic search pe internet am găsit un set de cărticele perfecte pentru ce voiam eu. Evident, erau în limba engleză, dar eu le-am tradus și adaptat pentru noi. Setul pe care am lucrat noi este de > aici. Mai multe seturi se găsesc > aici.



PASUL 4.
De abia apoi i-am dat să citească unele cărți din bibliotecă. Am ales cărți potrivite, cu puțin text pe pagină, cu propoziții scurte, scris mai mare, cu povești / subiecte interesante pentru el. Iată câteva din ele...





Acum citim în principal din Abecedar și dintr-o altă o carte extrem de bună, despre care o să scriu într-o altă postare.

În concluzie, pot spune că nu a fost un chin să învețe să citească - nici pentru mine, dar mai ales nici pentru el. Desigur, nici nu trebuia, însă unii copii din clasa lui se descurcă mai greu cu cititul și, sincer, eu mă așteptam să fie așa și la noi. Mihai nu e un copil avid să citească sau să învețe anumite lecții. Obișnuit să le citesc eu în fiecare seară, preferă varianta asta... aș zice că e un pic leneș la capitolul ăsta. Tocmai de asta m-am bucurat că am reușit relativ ușor să îl învăț să citească singur. Poate că s-a descurcat atât de bine și pentru că a avut cărți în jurul lui de la 6 luni, că a fost lăsat să le frunzărească fără limite, să le analizeze după bunul plac și pe ale lui și pe ale mele... De fapt sunt sigură că asta a fost unul din ingredientele succesului.

La cât mai multe cărți citite!
:)
Lavinia

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii