Momentul ăla în care rămâi defazat și simți că ți-o ia viața înainte...

Prima dată am simțit asta când era Mihai în grupa mijlocie, când într-o zi, la prânz, o fată plângea după el: ”Mihai, ce mă fac eu fără tine! Nu pot să stau fără tine!” A doua zi i-a adus o scrisoare în care i-a desenat dinozauri, preferatii lui și alături pe ei doi, ținându-se de mână.

Și faza de azi...

Iau azi copiii de la școală și ei fug înaintea mea în curte ca să mai dea o tură. Cobor și o văd pe Maria vorbind cu un băiat mai măricel, blond. Nu înregistrez scena și dau să merg mai departe, iar ea vine după mine. O văd pe mama blondinului la 4 metri mai încolo, zâmbind spre mine.

- Bine, atunci ne vedem diseară la dans, zice blondinul.

:)

Lavinia