Ce-i cu isteria asta de Halloween?

Maine e Halloween-ul. Pana anul acesta, desi stiam de acesta sarbatoare, eronat considerata a fi americana, nu m-a interesat prea mult. Acum, pentru ca au crescut si probabil au vorbit cu ceilalti copii la scoala, treburile s-au schimbat. La Maria se vor costuma si vor avea fetele pictate. La Mihai nu se face nimic, motivul doamnei fiind ca ''acele costume sunt costisitoare''; la clasele paralele s-a facut ceva azi, pentru ca toata curtea scolii era plina cu copii FERICITI costumati in fel si chip.

Problema mea nu e legata de aceasta sarbatoare - desi e mult sa ii spunem asa, pentru ca nu ne ies copiii la colindat, nu se practica vreo nu stiu ce ritual satanic... La cate am citit impotriva, mi-a stat mintea in loc. Problema mea e ca, vazut din afara, Halloweenul nu e mai rau decat Mos Niculaie. Iata si de ce...

Citind despre Halloween, pentru ca daca traiesc in aceasta societate trebuie sa stiu, pe cat posibil, tot ce tine de ea, atat eu cat si copiii (deci sub nici o forma nu ii pot lasa neinformati, mai ales ca sunt mai mari acum), am inteles cat de mult s-a transformat acest obicei al celtilor de-a lungul timpului si cum a ajuns sa fie interpretat in fel si chip.

Pentru mine si pentru copiii nu e nimic mai mult decat un pretend play - asta e interpretarea mea.

Punct.

De cand erau mici, am refuzat sa ii sperii cu bau-bau. Si, pentru ca eu am fost altfel in copilarie, am tinut mortis sa nu se teama de vrajitoare, monstrii de toate felurile, balauri si alte dracovenii. Asa ca au o ditamai enciclopedie despre toate fiintele fantastice din folclorul popoarelor, precum si carti mai micute despre cele care le plac mai mult.

De ce e atat de rau daca un copil se imbraca in fantoma si alearga prin casa intr-o veselie? Isi inchipuie ca e altcineva, schimba atitudinea personajului pe care il joaca si isi invinge astfel temerile (daca exista). E mai rau decat atunci cand se imbraca in Robin Hood pentru piesa de la scoala?

Am spus mai sus cum alergau copii fericiti in curtea scolii... erau pur si simplu mai liberi, dincolo de atitutdinea scortoasa data de uniforme si ghiozdane, in sfarsit se intampla ceva care le permitea sa-si dea drumul la imaginatie. Nu am vazut copiii alergand de colo-colo amenintandu-se ca-si taie gaturile sau strigand in gura mare ca se omoara. Am vazut, simplu, copii alergand in roluri de vrajitori sau zane ale naturii. Atat.

Repet, e un simplu pretend play.

Am impresia ca multi din cei care sunt impotriva au o problema, undeva, cumva. Esti impotriva Halloweenului pentru ca e cu fantome, vrajitoare si zombie (in ultima instanta, personaje fantastice, de basm), dar ii lasi pe copii sa citeasca Legendele Olimpului? Sau povestea lui Peter Pan, Tinkerbell si Capitanului Hook? Spui Buna dimineata, Soare sau Multumesc Mama Natura pentru darurile tale cand bei cu nesat din must sau gusti dintr-un fruct delicios? E acelasi lucru.

Cica in 2012 s-a facut si la noi o petitie pentru a nu mai promova, citez ''teroarea, cruzimea, violenţa, moartea, într-un cuvânt, satanismul''. Nu comentez asupra actiunilor nu-stiu-carei asociatii crestine. Se mai spune ca ''parintii religiosi considera ca activitatile care implica imagini de vrajitoare, demoni si fantome sunt ofensatoare pentru credinta lor''. Ofensator, pentru credinta mea, este ca la ora de religie li s-a spus copiilor sa-si faca cruce cand trec pe langa o biserica, fara sa li se spuna si de ce. Ma gandesc, de exemplu, la Mos Niculaie si la cate povesti li se spun copiilor despre el, cum sunt frumos amenintati ca ii vede cand sunt rai si cum sunt pusi sa-si curete si sa-si aranjeze ei ghetutele ca sa primeasca ceva in ele peste noapte. E acelasi lucru.

Inca o data raman mirata de atitudinea unora. In loc sa fim uniti, sa vedem binele din lucruri, multi vad raul si vor dezbinare. Cum era vorba aia? Beauty is in the eye of the beholder, parca.

Over and out,
Lavinia

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii