gradinita

Lupta cu ''l'' mic de mana

Dintre toate semnele si literele pe care le-a avut Mihai de facut ca tema, L a fost cel mai dificil. De fapt, L mic de mana - l. Atunci mi-am adus aminte de un articol din SUA, discutat de niste mamici, anume desprea faptul ca in unele state de acolo nu se mai invata scrisul de mana... desi atunci am ras si mi s-a parut o tampenie, azi, recunosc, mi-a trecut prin cap ca poate e ceva de ''capul'' acestei idei.

In primul rand, pentru ca literele de tipar sunt mult mai usor de scris, apoi pentru ca putini din noi mai scriu de mana zilnic, mai mult decat lista de cumparaturi. In fine, asta e de dezbatut si nu o s-o fac acum.

Adevarat este ca Mihai are numai 5 ani si jumatate (da, probabil ca alti copii de varsta lui deja il scriu cu ochii inchisi pe L mic de mana) si scrierea literelor NU este in programa de grupa mare de gradinita. Doamna educatoare a zis in repetate randuri ca nu are voie sa dea teme acasa, insa parintii ii cer. Well, ne supunem si, pana la urma, poate ca nu e deloc gresit sa le primeasca... noi, cel putin, nu ne axam acasa pe scriere si asta se vede. De fapt, nici Mihai si nici Maria nu stau bine la capitolul motricitate. In fine... bile albe si bile negre pentru scrierea ''inainte de vreme'', ca sa zic asa, pot gasi nenumarate. Realitatea este ca atunci cand ne apucam sa facem teme intram intr-o situatie pentru care eu nu sunt (nu eram) tocmai pregatita... si acum imi dau seama ca nici nu trebuie sa ma blamez atat de mult, pentru ca sunt si eu la inceput in rolul de ''parinte cu care copilul face temele''.

Mereu, cand ne asezam la masa, lucrurile decurg dupa niste etape:
(+) eu spun ca facem temele si cred, in gand, ca ne vom descurca bine si vom temina repede; incepem temele asa cum ne sunt date de doamna;
(-) in 50% din cazuri, ne incurcam undeva (cum a fost la L, unde a facut elementele de scriere, insa a esuat total la litera, deci nu le-a putut combina); asa nerabdatoare cum sunt, incerc sa ii explic si ma mai enervez, el imi simte enervarea si se blocheaza...
(-) rezultatul e ca ne blocam amandoi si temele nu mai sunt funny deloc :/

Si rezolvarea...
...era musai sa gasesc alte metode de invatare. Am facut o foaie cu linii asemanatoare, insa mai mari, si am facut cu puncte litera... 1, 2, 3 randuri. Iar litera am impartit-o in bucatele; de exemplu, l mic de mana se face din trei bucati: o diagonala, o jumatate de inima si un baston in jos. Iar el a facut mult mai simplu, de atatea ori, ca mana ii mergea sigura. Apoi am revenit pe infernal de minuaturala fisa de scriere si am reluat, numic de fiecare data pasii, ca sa nu uite.



O data ce am stabilit acest sistem, il aplic de fiecare data cu succes.

Update: copiii fac mereu desene pe marginea fiselor, asa cum avem si noi pe fisa cu l. La altele, Mihai a desenat dinozauri si monstruleti, asa, ''ca sa stie doamna a cui e foaia''. Azi am aflat si eu de la doamna ca de fapt le-a atras atentia sa NU mai deseneze pe margini - la grupa zero sunt depunctati la nota pentru asta. Deci... bullshit din punctul meu de vedere. :))) Poate sunt prea permisiva, dar daca pustiul ala iti deseneaza niste flori, ca relaxare dupa teme sau special pt educatoare, care e problema? Mie mi se pare ca astfel ei transforma temele din ''datorie'' si ''trebuie'' in ceva mai apropiat de sufletele lor jucause, in ceva amuzant. Ca doar peste x ani, cand vor fi functionari sau altceva, nu vor mai face, sigur... :p

xo,
Lavinia

About Lavinia

Am două pisici, doi copii, oameni pe care îi iubesc și o lume maaare în care vreau să trăiesc frumos. Îmi place să învăț mereu câte ceva nou, iubesc depărtările, Luna, norii, copacii, filmele vechi și cărțile mai puțin cunoscute. Mare amatoare de smoothie și fursecuri. Îndrăgostită de cărți, stele, lucruri vechi, struguri, gutui și pisici. =^.^=
Un produs Blogger.