Mihai si Maria

Tricoul cu Aliens si mamica moralista

          Tocmai ce-am citit azi niste articole despre parenting-ul asta modern, ca am si dat nas in nas cu o situatie ''ca la carte''...
          Azi am luat copiii de la gradi, dupa vreo ora de joaca in parculet, am lasat ghiozdanele acasa si am plecat spre medicul de familie, sa iau ultimele doua hartii care imi trebuie pentru inscrierea dragonului in clasa zero (fisa medicala, mai precis foaia cu vaccinuri si adeverinta ca e apt). Luam ochelarii de soare, luam apa, ne luam de mana si plecam. Mergem pana la capat, la vanatoare de locuri in autobuz, pentru ca ei sunt obositi si drumul ii va obosi si mai mult. In statie, Mihai ma trage de maneca:
          - Mami, mami...
          - Da, ce este?
          - Ia uite ce bluza are omul ala, si arata cu degetul un baiat aflat la 2 metri de noi.
          Tipul se uita in alta parte, dar e clar ca l-a auzit, ca zambeste mustacit. Are o bluza turcoaz cu monstrul din Aliens desenat deasupra, cu sange iesindu-i din gura. E clar!

          - Iti place, stiu!
          - Da! Vreau si eu la fel!
          - O sa iti caut, mami, dar nu se prea gasesc bluze de genul asta pentru copii mici ca tine. O sa iti iau sigur cand vei fi mai mare... sau o sa iti iei singur atunci.
          - Da, pentru copiii se gasesc numai cu cranii, zice el, facand aluzie la tricoul HM luat acum vreo doua luni si cu care i-am oripilat pe cei din familie, ca deh, cum sa cumperi copilului un tricou cu cranii? Pai i-am luat pentru ca ii plac chestiile astea cu monstrii si altele de gen.
          Vine masina, ne urcam, ajungem iar fara aer si ingretosati de autobuz, iesim, bem apa, ajungem la dispensar. In sala, un tip super aratos si cool asteapta la usa; eu nu stiam ca doamna consulta si adulti, dar... in fine, foarte bine. Intra el, ma apropii de usa si citesc tarife: 10 lei fisa medicala, 10 lei adeverinta. Ups, eu am numai 10 lei la mine si ceva maruntis, dar nu cat sa faca suma; ma desumflu, ca nu am chef sa mai vin si maine, plus ca le promisesem copiilor o plimbare pe pod si strudele cu mere. Ma gandesc sa aplic tactica strutului si nu ma gandesc bine, ca se deschide usa.
          Intram, buna ziua, buna ziua. Spun ce imi trebuie, imi da fisa si ma trimite sa xeroxez prima foaie, aia cu vaccinurile, ca aia ii intereseaza. Mergem sa facem copiii, vorbim pe drum despre vrute si nevrute (Doamne, cat imi plac plimbarie astea libere cu ei, in care nici eu nu stiu unde merg si nu avem nici un stres pe lume). Terminam treaba, ne intoarcem... stupoare, sala e plina ochi de oameni; acum 30 de minute eram singurii de acolo, dar oricum, nu intru in fata, nu am chef sa fiu injurata si 50% nici nu mi se pare ok sa nu-mi astept randul.
          Dupa noi intra imediat o mamica si fetita ei; le vazusem afara, iesind din masina. Se aseaza in fata mea, pe un scaun. Mihai si Maria se duc in colt sa se joace. Evident, toti cei din randul meu de scaune se uitau dupa ei... nu stiu de ce, si nu e vorba de ai mei aici, adultii simt mereu nevoia sa-i urmareasca pe cei mici cu privirea... intr-un fel mi se pare frustrant pentru ei. In fine...
          Maria s-a dus inspre fetita acelei doamne si, din intamplare, a tusit. Evident, nu a pus mana la gura! Dar nu e de mirare, i-am spus de zeci de ori...
          - Vaaai, dar pune mana la gura! Tu nu stii ca trebuie sa pui mana la gura? Ia uite ce tuse urata ai!
          Asta era mama de vizavi, care a sarit cu gura inainte sa apuc sa imi termin gandul si a tras-o pe fii-sa mai aproape; ma rog, mai aproape atat cat putea, ca deja o tinea lipit in brate.
          - Ei, na... toti copiii tusesc acum, in perioada asta! Nu-i nimic, le trece... asa au toti.
          Asta era o doamna din stanga mea, alta saritoare, dar din fericire graitoare a gandurilor mele. Eu nu as fi avut curaj sa scot un cuvant. E drept, copilul trebuia sa puna mana la gura, dar multi copiii uita asta cand se iau cu joaca. Sa tipam la ei, sa ii certam si sa le trantim si o scatoalca? Nu cred. Nu gasesc ca e un caz de stres si mai ales nu de sarit cu gura pe alt copil... care nu e al meu. Ca nu a vorbit pe un ton normal sau bland, asa cum ii auzi pe oameni ca se adreseaza copiilor, ci unul de ''cață'', ca parea ca vine armaggedonul dupa tusea Mariei. Nu-i vorba, doamna ailalta acelasi ton l-a avut, dar cel putin m-a amuzat.
          Doamna moralista a tacut malc. Dar Maria tot a venit in bratele mele, suparata. I-am spus la ureche sa nu uite de ''manuta la gurita'' si apoi a continuat nestingherita joaca. Fetita cealalta, tot in brate la mama, ferita de noi, astialalti ''contagiosi''. Vai, Doamne!
          Sincer, I didn't give a %*#^. De ce? Pentru ca eram chiar in sala de asteptare a unui medic, deci oricum exista expunere pentru oricine de acolo. Pentru ca raceala se poate lua si din alte parti, si desi poti scapa daca cineva tuseste langa tine, o poti lua din autobuz sau din metrou, unde nu te menajeaza nimeni. Pentru ca, in esenta, racelile sunt normale; nu trecem peste ele ferindu-ne si inchizandu-ne in casa, ci intarindu-ne organismul pentru a lupta cu ele, atunci cand vin.
          Nu inteleg de unde atata teama de boala. Desigur, nu e tocmai ok cand iti raceste copilul, ba nici chiar cand racesti tu ca adult, insa e imposibil sa te feresti. Racelile repetate incep o data cu intrarea copilului in colectivitate si nu pot fi evitate; de fapt, as spune chiar ca sunt benefice, pentru ca numai astfel se poate intari sistemul imunitar - prin expunere. Citisem undeva ca 3-4 episoade de muci+tuse sunt normale, ca daca tusea nu trece in 10-12 zile nu e un capat de lume, ca organismul are nevoie de timp ca sa lupte. Acum 4-5 ani, cand aveau ai mei pana intr-un an, nu auzisem de aspirator nazal, de aerosoli si de minuni d-astea: puneai ser fiziologic, aspirai cu pompita, dadeai medicamente si asteptai si stateai 2 nopti langa el pana trecea faza critica. Acum? Bagi picaturi si tot felul de seruri, aspiri cu ce altceva decat aspiratorul nazal si ghici ce? Nasul tot curge ca la balamuc... Iar asta e numai un exemplu...

          xo,
          Lav

          ps, in caz de nevoie:
          - tusea Mariei era de la mucozitati, nu era practic nici racita, nici gripata.

{Maria, 4,3 ani - Mihai, 5,8 ani}

About Lavinia

Am două pisici, doi copii, oameni pe care îi iubesc și o lume maaare în care vreau să trăiesc frumos. Îmi place să învăț mereu câte ceva nou, iubesc depărtările, Luna, norii, copacii, filmele vechi și cărțile mai puțin cunoscute. Mare amatoare de smoothie și fursecuri. Îndrăgostită de cărți, stele, lucruri vechi, struguri, gutui și pisici. =^.^=
Un produs Blogger.