flori si gradina

Mijloc de aprilie in gradina

Weekendul asta am fost binecuvantati cu o vreme superba si cum Daddy a vrut sa puna in ordine unele lucruri din curte, am iesit cu totii afara si am petrecut o sambata minunata.


Corcodusul din mijlocul curtii este in plina floare si eu nu ma mai saturam de pozat. La fiecare bataie mai puternica a vantului, parea ca ninge, iar copiii erau entuziasmati la maxim...


Daddy taia aracii mai grosi, iar crengutele mici le punea pe foc.


Copiii nu erau interesati de gratar, pentru ca nu prea statea nimeni in jurul lui. Mai tarziu, in a doua jumatate a zilei, cand am inceput sa ma ocup eu de foc, au venit si ei si cu greu se miscau de langa mine.


In timp de Daddy se ducea in spatele casei sa aduca crengi de taiat, Mihai lua toporul si il imita pe cat putea. Nu era in pericol, pentru ca e un topor mic si stie sa umble cu el.


Piticu' statea si el tolanit cand la umbra, cand la soare. In general, cand stapanul ii disparea din raza vizuala, pleca dupa el.


Eu aveam in card de umplut, asa ca nu am facut treaba, ci poze.  Corcodusul, corcodusul, corcodusul... un amalgam de flori albe, ninse, un cer aproape imposibil de albastru si ramuri negre ca taciunele. M-au dus cu gandul la povestea Albei ca Zapada, numai ca pe alte nuante.




Apoi Mariuca s-a asezat langa mine, pe buturuga, si nu am rezistat sa nu ii prind parul roscat cu agrafa cu fluturas.


Asa ca mi-am intors privirea si la frumusetile din jurul meu, de pe pamant. Nu avem multe flori in gradina anul acesta; primavara devreme am avut lacramioare, ceva ghiocei, brebenei mov si albi, viorele, crocusi si zambile. Acum au mai ramas narcisele si violetele.


Una din zambilele batute, de langa radacina corcodusului. Bulbii i-am luat din Carrefour.


Stratul de flori si patrunjel de langa gratar. Aici au fost crocusi si ceva violete; acum mai e o zambila pierduta si, ceva mai incolo, patrunjel mult.


Una din cele mai frumoase si grase zambile, din stratul din jurul corcodusului. Are tulpina rupta pe jumatate pentru ca avem o fata care iubeste atat de mult florile, ca le rupe pe toate. :D


Apoi am luat copiii la un shooting, ca tot e la moda. Mai intai a fost Maria cea dornica, si s-a tot lipit de un cais ca mai-mai ma temeam sa nu il rupa... mai ales ca Daddy era cu ochii pe noi. :p Dar copacelul nu a patit nimic, iar eu am facut niste poze frumoase (nu sunt toate aici, am hotarat sa nu mai pun poze intregi cu chipurile lor).


Apoi a venit Mihai, cu petale albe in par :))) Evident, la inceput au fost frictiuni; Maria parca ar fi vrut sa fie singura cu mine, el vroia si el sa ia parte la ''actiune''. Pana la urma s-au inteles si totul a fost ok.


Una din girafele luate de Daddy din Dragon. Ca o paranteza, acest fel de girafe de lemn am mai vazut la targurile ''cica'' handmade, vandute le 7-10 lei; ele sunt de fapt facute de chinezi si vandute cu 1 leu in Dragon :)


Am dat roata casei si am fotografiat unul din ultimele palcuri de viorele. Atat de dense erau florile, incat li se simtea parfumul de la inaltimea mea, cand treceam pe langa ele. :)


Si de aproape, asa cum imi place mie sa fac poze...


In spatele casei sunt plantati multi visini si ciresi, pusi de Daddy cand erau copiii mici. Intr-un fel, au cam aceeasi varsta cu ei. Acum erau in floare si ei.



O parte inca faceau boboci, in timp ce altii deja isi scuturau petalele florilor.


Sunt superbe florile astea... atat de simple, dar atat de frumoase, delicate si puternice in acelasi timp.


Dupa cum spuneam, am gasit si o ramura mai apropiata de mine care sa aiba bboci si flori proaspat deschise.


Inspre garaj, am gasit alt covor suberb :)))). Zeci de stelute luminoase, cazute in iarba verde. Ce sa fie oare? Pai micutele si delicatele flori numite Ochiul-Sarpelui, pe care le-am mai prins foarte frumos si aici.


Si un close-up. Deci daca asta nu e o floare minunata, nu mai stiu care e. Din pacate, are maxim 5mm diametru, deci trecem pe langa ea si putin imi pasa, pentru ca probabil nici nu o observam. Eu am descoperit-o in 2011, iar numele ei stiintific este Veronica Chamaedrys... considerata buruiana de altii, pentru mine e una din cele mai frumoase flori, o comoara a naturii.


Alta comoara e stevia. Asta e o tufa mai maricica, insa majoritatea sunt mai mici... curtea e cam plina de ele. Stevia, se stie, creste ca buruiana si o data ce se instaleaza in curte, greu o mai dai afara. Dar nu-i bai, ca e taaare gustoasa in supa. :*


Unul din liliecii de la parintii mei. Avem trei sau patru in curte, nu mai stiu exact, insa toti s-au prins foarte bine. Eu ii iubesc pentru ca imi aduc aminte de casa (intotdeauna, cand cineva pleaca de acasa, trebuie sa ia ceva, for remembrance). :) De abia astept sa infloreasca; cred ca voi face o petrecere speciala pentru ei, asa cum japonezii au festival pentru florile de cires. E o idee... sarbatoarea florilor de liliac, cu activitati tematice si, eventual, un desert in nuanta apropiata (dar colorat natural, promit!).


 Era deja dupa-amiaza si lumina puternica si calda a soarelui devenise usor portocalie... lumian mea preferata. :) M-am mutat cu copiii la poarta, pentru ca acolo era scara de pe care Buni taiase via si pe care amandoi voiau sa se urce. Le place sus, nu imi mai amintesc daca si mie imi placea cand eram mica...


Mihai, un scurt respiro, urmarind niste gandacei, in timp ce Maria era pe scara... si ''lanul'' de lacramioare. 


Apoi iar goana, iar joaca, iar rasete... iar eu stateam pe treapta din dreptul portii si constientizam ca e una din ''acele'' zile fericite.


In sus daca priveam eram acoprita de brazii cei mari. Si privindu-i numai pe ei, ma si imaginam undeva la munte si imi dadeam seama, inca o data, ce fericiti suntem ca avem brazi in curte.


Jos, la poalele brazilor, plante de papadie si un con. Conul se pastreaza pentru joaca sau pentru vreo activitate, iar papadiile se mananca... :) Mai intai discut cu expertul (aka Daddy) daca e chiar papadie, apoi facem salata, ca am auzit ca e minunata.


Si ultima achizitie din gradina, un copacel ornamental pe care nu mai stiu cum il cheama, dar care s-a prins imediat. De abia asteptam sa creasca mare.

Apoi am vazut ca nu mai am baterie la aparat si am trecut la foc, sa ard ramurile uscate si lemnele umede care ocupa degeaba un spatiu destul de mare din curte. Cu munca si relaxare in acelasi timp, locul va fi din nou liber... acolo planuim un loc de joaca pentru copii... sa vedem ce iese. Copiii au stat la 1 metru de mine, langa foc, ''ca sa se incalzeasca'', ziceau ei. Am vorbit de cum arde lemnul, de cat de periculos e focul, de cat de cald e, dar ca in soare e si mai cald si multe altele... Spre seara am intrat in casa, iar ei au dardait de frig, desi nu era frig... insa nici la fel de cald ca langa un foc :))

Primavara frumoasa... cat mai e,
Lav

{ Maria: 4,3 ani / Mihai: 5,8 ani }

About Lavinia

Am două pisici, doi copii, oameni pe care îi iubesc și o lume maaare în care vreau să trăiesc frumos. Îmi place să învăț mereu câte ceva nou, iubesc depărtările, Luna, norii, copacii, filmele vechi și cărțile mai puțin cunoscute. Mare amatoare de smoothie și fursecuri. Îndrăgostită de cărți, stele, lucruri vechi, struguri, gutui și pisici. =^.^=
Un produs Blogger.