Mostenitoarea (1949) si Montgomery Clift

Un film clasic, alb-negru, despre dragoste si minciuna, dar mai ales despre speranta. In principal despre speranta.

Catherine Sloper este o tanara simpla, modesta, uratica si timida - dap, majoritatea calitati negative... in afara banilor. Ea este bogata si averea urmeaza sa ii creasca considerabil dupa moartea tatalui ei. Acesta este un medic respectabil, inca fascinat de sotia sa moarta, o fiinta deosebit de sociabila si frumoasa, si nu reuseste sa faca diferenta intre fiica si mama; detasarea emotionala de care da dovada ma face sa cred ca micuta Catherine a avut parte de o copilarie trista, lipsita de laude si voiosie, de departe mult prea serioasa pentru varsta ei. Priceputa la brodat si de obicei uitata intr-un colt intunecat la petreceri, Catherine devine obiectul atentiei unui tanar deosebit de aratos. Morris Townsend isi declara dragostea afisand o timiditate asemanatoare cu a ei. Intr-un act de rebeliune fata de tatal ei, care ii spune ca un tanar atat de frumos nu ar fi ales-o niciodata asa simpla si neinteresanta cum este, decat pentru bani, Catherine se hotaraste sa renunte la mostenirea care i se cuvine si sa fuga cu Morris.

 Catherine, pledand cauza lui Morris in fata tatalui ei.

Dupa cum ne asteptam, afland ca nu va mai pune mana pe banii la care spera, Morris nu mai vine sa o ia. Timpul trece si ne aduce in fata o femeie deja matura. Intr-o zi, matusa ei ii spune ca Morris este inapoi in oras si doreste sa o vada. Catherine il primeste, rezista cu stoicism declaratiilor sale si ii propune sa fuga impreuna in aceeasi seara, asa cum isi dorisera odinioara.

Catherine si Morris, intalnirea dupa ani.

Despre final nu scriu, insa e bun. Un bun exemplu de dupa fapta, si rasplata; dupa cum spune si Catherine, ''I learned from the masters''.

The Heiress (1949) este o adaptare a unei piese de teatru scrisa dupa romanul Washington Square, scris in 1880 de Henry James. Filmul l-am vazut de aici. Ecranizarea a castigat cateva premii importante, insa povestea din spatele sau este presarata cu neintelegeri. In primul rand, tot scenariul pare sa fie creat in jurul Oliviei de Havilland, desi asta nu e ceva neasteptat, pentru ca filmul este despre o femeie tradata. Pe de alta parte, am simtit ca personajul Morris ar fi putut mai mult... Am citit apoi ca, intr-adevar, Montgomery Clift a fost foarte nemultumit de rol si de cum a iesit totul in final - intr-atat incat a lasat-o pe partenera sa de atunci, Elisabeth Taylor, singura si a plecat de la premiera filmului.The Heiress este al treilea film al lui Clift, dar se vede ca are potential, ca poate mai mult, si cine a mai vazut filme cu el, stie asta. Montgomery Clift nu este numai un pretty boy al Hollywood-ului. ;)

Olivia de Havilland joaca bine, premiile pe care le-a primit pentru acest rol sunt si dovada. Personajul ei este credibil. Si acum, ca mi-am amintit, este ceva care m-a uimit la personaj: Catherine refuza sa mearga la patul de moarte al tatalui ei, cand acesta o cheama... Inteleg ca mandria poate fi calcata in picioare, insa ar fi trebuit sa aiba un dram de maturitate si sa inteleaga ca, pana la urma, el nu ii voia decat binele; si chiar daca simtea ca nu ii poate ierta atitudinea pe care a avut-o fata de ea, tot mi s-a parut o miscare gresita. Si as mai adauga ca, desi s-au chinuit din greu sa o urateasca, femeia asta e frumoasa si asa, cu cearcane si riduri.

Sa ne facem alegerile cu mintea!
Lavinia