Greuceanu cel de aur, il. Dumitru Ristea (ErcPress, 2008)

Tot din seria Povesti de seara, ErcPress a scos si o poveste romaneasca pe care  nu o mai gasisem in 2009 ilustrata pentru copii mici. Evident, am luat-o imediat.

Ilustratiile sunt semnate de Dumitru Ristea si imi plac foarte mult; sunt concise, simple, dar in acelasi timp spun tot ce este nevoie pentru a intelege povestea.

Mai aveam o varianta a povestii lui Greuceanu, o carte care este si de colorat, insa nu se compara, desi este si aceea frumoasa.

Textul este foarte prescurtat si concis, deci il adaptez chiar si acum, cand copiii au 4-5 ani; incerc sa le dau mai multe detalii, sa le raspund la intrebari (pentru ca pun) in asa fel incat sa isi faca o imagine cat mai completa despre ce se intampla.

Ca o paranteza, multe povesti romanesti observ ca trateaza femeile cam... hmmm. Nu stiu ce cuvant sa folosesc, dar e cert ca la momente grele, imparatul isi da fiica de sotie oricui biruie. Pai cum ramane cu dorintele fetei? In povestile romanesti ea nu e stapana pe propria-i soarta? Nu stiu cat de bine suna asta in ureche copiilor, dar stiu ca mi-e imi sare tare mult in evidenta.

Ce le place lor cel mai mult la aceasta varianta este... dracul. :)) Si asta numai pentru ca nici o alta poveste pe care o stiu nu are un drac in ea. Plus ca au mai auzit de acest personaj prin casa :P si nu stiau cum arata. In versiunea asta scrie necuratul si Mihai ma corecteaza mereu zicand dracul si de aici porneste de obicei o discutie despre bine-rau, curat-necurat, iad... dupa cum spun mereu, orice carte sau activitate e un bun prilej de a le explica concepte pe care altfel nu le pot percepe cum trebuie.

De cate ori citim Greunceanu, amandoi cer pe rand cartea si se uita cu atentie, analizand dracul - ca are blana, ca e neagra, ca are coada, ca are gheare si copite si tot asa. Hihihi.

Lecturi placute,
Lavinia