Printesa de pe Marte

by - iulie 20, 2012


De saptamani intregi, ca sa nu spun luni sau ani, creativitatea mea s-a redus la 0. ZERO. NADA. NOTHING. Si am stat si mi-am stors creierii intrbandu-ma ce naiba am patit. Singurul raspuns a venit din experienta, pe nebanuite, anul trecut, in vara: copiii erau plecati la parintii mei de o zi, eu stateam intinsa in pat, era racoare si umbra, aveam cateva carti langa mine si... gandurile au inceput sa mi se invalmaseasca in cap una peste alta, cat pentru anii de pustnicie. :)) Nu stiu altii cum sunt, insa eu am nevoie de liniste, poate si putina muzica, pentru a crea ceva si pentru a gandi. Si numai de asta nu am parte, dupa cum bine se stie. :) Ei bine, daca a durat 2 ani sa scap de aia rea, se pare ca a fost nevoie de inca 3 ca sa mai trec o treapta spre redevenirea mea. :)) Suna intr-un mare fel, dar nu stiu altfel cum sa-i spun.

Azi-noapte nu puteam sa dorm. Pff, what's new? Am luat creionul lui Mihai, l-am ascutit ac, am luat si teancul de post-it-uri si an desenat. Ok... acum, STIU ca e urata, ba chiar pe bune naspa (ca sa bag oroarea in toata lumea), ca are ochii prea mari si prea apropiati, ca pare ca are doua coarne in cap si ca e ceva in mare neregula cu gatul ei... dar e a mea. Si nici nu am avut chef sa sterg ceva. Give me a break, nu am mai desenat asa ceva de ani de zile - desi, daca era ceva de capul meu, presupun ca nu ar fi trebuit sa uit... :)))) Tocmai ca e ciudata si pt ca am vazut zilele trecute filmul John Carter, i-am zis ca e printesa de pe Marte.


I'm back, baby! (and i intend to stay),
Lav

Alte articole

0 comments