Tibor Fischer : Calatorie pana la capatul camerei (Humanitas, 2007)

by - iunie 25, 2012

Cartea de vacanta nu trebuie sa fie foarte mare, groasa sau grea :)) ...Grea alegere! Toate, dar toate sf-urile mele sunt exact asa cum nu trebuie sa fie o carte pe care o iei cu tine in calatorie. Pana la urma, am ales de pe un raft plin cu carti luate anul trecut, dar pe care nu apucasem decat sa le rasfoiesc. Am zis un Doamne-ajuta!, am bagat cartea in rucsac si dusa am fost.

Am ales Tibor Fischer, Calatorie pana la capatul camerei / Voyage to the End of the Room (2003), aparuta la editura Humanitas in 2007, in Colectia Rasul Lumii.

O intalnim pe Oceane (da, asa o cheama), care locuieste in South London, e web designer, sufera de un fel de agorafobie si e destul de bogata, dupa cum ne povesteste chiar ea. Agorafobia ei nu a fost cauzata de ceva anume, ci, pur si simplu, de faptul ca s-a plictisit de oameni/lume si de aglomeratia din oras; de altfel, reuseste foarte bine sa calatoreasca lunar in cate o tara, cu ajutorul internetului, cartilor, filmelor, camerelor video si agentului ei de voiaj, care ii aranjeaza mese copioase cu musafiri de peste tot din lume. Ma opresc o clipa din povestit ca sa spun ca istorisirea e perfecta si absolut credibila, tocmai pentru ca poate deveni oricand realitate. :)) Oceane detine doua apartamente mari, aflate unul peste celalalt, la etaje diferite, astfel ca se considera stapana peste un intreg domeniu. Printre altele, aflam ca are de recuperat o suma (mica, de altfel, dar conteaza principiul) pentru un serviciu de design, dar cum firma respectiva a amanat-o luni de zile, se hotaraste sa angajeze un recuperator (oricat de ciudat ar suna asta, cartea e plina de umor; pana si lucrurile grave sunt tot cu umor prezentate). Il cunoastem astfel pe Audley, un personaj interesant care ii rezolva problema. Intre timp, Oceane primeste o scrisoare de la Walter, un fost iubit... mort de 10 ani; scrisoarea este ocazia de a calatori in timp si de a afla povestea lui Oceane... Ea este exact tipul de fata care nu putea sa stea locului, nu stia ce sa faca si nici unde sa se stabileasca. Dupa ce calatoreste prin lume, se angajeaza intr-un sex club in Barcelona si intalneste (si noi, prin ea) multe personaje cu istorisiri interesante. Dincolo de evenimentele amuzante care abunda in acel loc, cativa angajati mor inecati in piscina de pe terasa clubului, aparent din nici un motiv. Pana la urma, Oceane se cupleaza cu Walter si pleaca de acolo, insa la un moment dat el dispare pur si simplu din viata ei; dupa cateva luni afla ca era bolnav incurabil si ca alesese sa moara fara sa chinuie si pe altcineva. Oceane primeste apoi a doua scrisoare si a treia, dar dupa a patra trebuie sa mearga tocmai in Micronezia - evident, il trimite pe Audley. Miza este importanta, pentru ca cea de-a patra scrisoare ascunde numele criminalului, pe care Walter spune ca il stie. Incarcat cu aparatura sofisticata, Audley porneste spre Micronezia si ii povesteste lui Oceane viata sa. Excursia e dificila, insa Audley ii aduce scrisoarea...

Finalul nu il mai spun, dar e interesant. Nu mi-a placut cartea foarte mult, nu a fost nici extrem de amuzanta din punctul meu de vedere si nu e oricum genul meu, e prea... moderna, dar nu am putut sa o las pana nu am terminat-o. Nu spun ca are un final extraordinar, ci numai ca e bine de citit :))

Pace, liniste si la cat mai multe carti
Lav

Alte articole

0 comments