Toamna bipolara, cartile audio si racelile

         Eu urasc toamna asta, care ni se arata de duminica incoace. Urasc cerul acoperit cu nori, gri si urasc si ploaia. Mie imi place toamna aia calda, cu lumina portocalie si miros de struguri copti. Si cum saptamana trecuta chiar asa a fost, iar acum e urata, tind sa cred ca toamna este anotimpul ce sufera de tulburare bipolara, adicatelea maniaco-depresiva. Iar asta mi se pare foarte, dar foarte, amuzant. :D

         In alta ordine de idei, m-am apucat sa ascult a doua carte audio din viata mea, si anume Castelul din Carpati, de Jules Verne. Era o carte iubita in copilarie si despre care uitasem de tot. Legat de carti, citesc si doua reale, un sf absolut fenomenal si o "chestie" scrisa de o romanca... o stupiditate de carte, din pacate cu totul caracteristica romanilor. De cartea asta romaneasca ma vindec citind din sf-ul ala superb, pentru ca da, atat de "grava" e ca trebuie sa citesc altceva dupa ca sa uit.

         Odata cu toamna si gradinita, evident ca au racit si copiii. Dupa 2 saptamani, deci e ok fata de altii care au cedat dupa prima... in fine, tot e putin. Si cand am zis ca am scapat, face domnul Mihai o tuse magareasca de m-a bagat in sperieti. Azi a stat acasa si deja e mai bine, si maine la fel va sta... poate miercuri il duc, numai sa fie bine, mai aels ca incepe engleza. Si duminica, ziua aia ploioasa si urata de toamna, a trebuit sa imi pun mintea la contributie si sa fac un craft cu ei... Am facut o caracatita, iar maine facem o fantoma. O sa si postez ce si cum, ceva timp liber sa am...