Scufiţa Roşie (editura Prut, 2008)

Cu foarte mare plăcere scriu despre cartea asta pe care o consider ca fiind (şi) a mea.

E prima carte câştigată la un concurs pe facebook, tocmai de 8 martie, la care trebuia să spunem ce poveşti mai citim copiilor. A fost un concurs pe baza de like-uri dar am câştigat fără fraudă, după cum se vede din imaginea de mai jos (cele doua like-uri nu sunt de la cunoscuţi). Acum sunt si eu uimita de faptul că în 24 de ore, numai 3 persoane au votat la concurs, dar în fine, asta a fost.

Cartea a venit foarte rapid, neaşteptat de repede, chiar a doua zi, adusă de poştaş şi nu a trebuti să plătesc nici o taxă. Aşadar cei care au organizat concursul au fost serioşi (spre deosebire de alţii, de la care aştept şi acum cartea, după 3 luni).

Scufiţa Roşie de la Editura Prut este o carte foarte haioasă. Culoarea coperţilor spune totul, dar şi conţinutul e pe măsură. Coperţile sunt cartonate şi buretate, iar paginile din carton lucios. Îmi place mult imaginea în relief a Scufiţei de pe copertă şi triunghiurile din colţuri, care îi dau un aspect de album de poze.

Înăuntru, ilustraţiile sunt frumoase şi haioase. Am descoperit un lup şugubăţ cu şapcă, am râs cu lacrimi la imaginea modernă a bunicii, care stă în pat citind o revistă, bea ceai cu degeţelul mic ridicat şi are bigudiuri, iar vânătorul... e ceva şi cu vânătorul.

Povestea e uşor adaptată la vremurile noastre, nu crează imaginile oribile cu bunica şi fetiţa mâncate de lup şi se termină frumos. Enjoy!