Cartea egipteană a morţilor

Nu am mai scris nimic despre colecţia mea egipteană, aşa că voi relua acum postările cu o carte foarte dragă mie: Cartea Egipteană a Morţilor, un fel de must-have pentru orice pasionat de egiptologie. Este una din primele cărţi despre Egiptul Antic pe care le-am avut; mi-am cumpărat-o singură singurică, în 1997, fix de ziua mea.

Egiptenii antici erau oameni foarte religioşi care credeau că viaţa veşnică se poate dobândi numai prin cunoaşterea unor formule magice, a unor texte, nume şi cuvinte care, odată rostite, aveau să păzească sufletul de primejdiile de Dincolo. Asta nu înseamnă că le era frică de moarte, din contră, o acceptau ca pe un lucru absolut normal, de fapt, singura certitudine a vieţii.

Cartea Egipteană a Morţilor e un fel de carte de rugăciuni şi cuprinde 192 de texte ce trebuiau recitate pentru ca sufletul să ajungă în lumea de dincolo. O parte din texte erau reproduse pe sarcofag sau scrise pe tabliţe şi apoi prinse în pânza cu care se înfăşura mortul. Cartea conţine rugăciuni, formule magice şi vrăji, descântece (unele chiar foarte frumoase), trasmite prin poezie legenda lui Osiris şi este, în acelaşi timp, un fel de codice cu învăţăminte despre cum să te comporţi.

Versiunea de faţă a Cărţii Morţilor a apărut la Editura Sophia din Arad şi este o traducere (cu studiu introductiv şi note) de Maria Genescu, după The Egyptian Book of Dead (The Papyrus Ani) al lui E.A.Wallis Budge, din 1895.

(m-a impresionat mult dedicaţia autoarei)

Ultimele trei imagini se pot mări, astfel încât textul va fi vizibil. După cum se vede, cartea este muncită serios, subliniată, notată, însemnată. Pe vremea aia, mă documentam, nu glumă. :)