Jocul de-a Peter Pan, sirenele, crocodilul cu ceas si capitanul Hook

           De câteva zile ne uităm cu maaaare plăcere la desenele animate cu Peter Pan. Copiilor chiar le place. Şi e normal, are de toate: copii obinuiţi care învaţă să zboare şi ajung într-un tărâm fantastic, zâne, piraţi, sirene, animale haioase, indieni...
           Evident, după prima vizionare, au început jocurile de rol.
           Mihai e mereu crocodilul cu ceas in burtă. Merge pe jos în patru labe şi ne caută. Noi, adică eu şi/sau D suntem Hook sau Smee. Normal, scena preferată e cea în care crocodilul îl sperie de tot pe Căpitanul Hook. Când Mihai/crocodilul vine, eu trebuie să par speriată ca Hook, dar apoi să devin Smee şi să zic Hai, ia pleacă de aici, crocodilule, că nu avem nimic de mâncare pentru tine! Şi tot aşa, iar şi iar...

           Mariei îi plac sirenele. Am învăţat-o să stea ca o sirenă, adică frumos cu picioarele strânse sub ea şi puţin într-o parte, exact ca sirena roşcată din poză. În jocul ei, ea e sirenă şi se aşează graţioasă pe pat, apoi se preface că doarme, iar eu sunt Peter Pan. Trebuie să o bat uşor pe umăr. Ea sare Cine m-a trezit? la care eu Sunt eu, Peter Pan.
           Ieri au vrut să ne jucăm şi de-a indienii pentru că le-am explicat ce şi cum e cu ei în poveste. Nu au mai întâlnit până acum indieni. Maria sa speriat puţin de şeful de trib, nu înţelegea de ce e aşa supărat. :)
           Spre final, când Wendy le vorbeşte fraţilor săi de mama lor şi îi întreabă dacă au uitat-o, ceilalţi copii vorbesc şi ei. La care Maria, pe un ton milos zice Am şi eu o mamă. Am picat de râs. Ne distrăm. :)