M, M, Mr. Ice-Cold Blue-Eyes & eu

Alaltăieri am profitat de faptul că ninsese divin şi că mai era şi cald şi, după ce am venit acasă cu Mihai de la grădi, am rămas afară cu copiii să le fac un om de zăpadă adevărat - adica d-ăla pornit şi clădit de la un bulgăre de zăpadă mic cât palma, nu d-ăla făcut cu lopata... yup, I'm bad.

Am făcut cărări prin toată curtea ca să pot face bulgării atât de mari. Din când în când, copiii îmi cereau să scutur pomii ca să fac ninsoare şi eu ce era să fac... ridicam gluga, închideam ochii şi... ţin-te mami, rezistă la furtună.

Ingrediente:
- doi copii entuziaşti
- o mămică pusă pe fapte măreţe
- vreme bună :)
- mănuşi
- zăpadă moale, din belşug
- pietre sau bucăţi mici de tencuială, de diferite dimensiuni, pentru nasturi
- capace albastre de prigat pentru ochi
- un morcov subţirel pentru nas
- un băţ pentru gură
- o găleată de vopsea pentru pălărie
- beţe care să semene cu o mătură, pentru mână; sau mai multe, că Mihai i-a pus vreo trei mâini, aşadar a ieşit foarte... dibaci ;))

L-am făcut înalt cam cât mine şi am vrut în mod special să îl fac aşa mare. Îmi aduc aminte că ultima dată când am muncit la un Om-de-Zăpadă a fost acum mai mult de 10 ani. Îl făcusem pentru Monika, nepoata mea, pe atunci de vreo 4 ani. Ce interesant că cei mici se entuziasmează la fel de mult la lucruri atât de simple, indiferent de distanţa de timp care este între ei. Ninsoarea, ţurţurii, o grămădeală de zăpadă acolo... Li se par fascinante. Şi chiar sunt, trebuie numai să încercăm să vedem lucrurile ca ei.

De acum, poate să vină primăvara. Am trăit iarna asta. :)

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii