Povestea Craciunului din 2010 - 2070 de cuvinte

27 decembrie 2010

Povestea Craciunului din 2010

Pai sa o iau pe rand...

Mai intai am aflat ca, citez, "cresc niste copii sfrijiti si nevolnici" - destul cat sa imi taie apetitul pentru orice. Legat de cadouri si alte alea, desi nu se asteptau neaparat ca Mosul de care le tot vorbisem sa si apara, copiii au fost bucurosi pentru cadourile primite. Pomul l-am facut cu o seara inainte si Mihai l-a imbratisat, pentru ca mai apoi sa ia gobuletele - pe care tot el le-a pus - si sa decoreze fiecare clanta sau cui liber (hm, avem si asa ceva) cu ele. Copiii au primit exact ceea ce si-au dorit, iar lucrul asta a fost minunat, pentru ca, sper, nu vor abandona prea curand jucariile. La pranz am fost in parc. Nu era nici tipenie, ceea ce era foarte bine, pentru ca nu aveam chef de oameni necunoscuti si de socializare nici nu putea fi vorba. Am facut poze, m-am dat in leagan, mi-am dat seama ca ochii mei nu mai zambesc, nici macar atunci cand restul chipului meu o face.

Am avut o discutie revelatoare cu Daddy despre mine ca mamica care se intoarce in campul muncii.

Ieri au venit ai mei. Am primit masina de cusut pe care mi-o doream de atat de mult timp, am ras, am povestit si m-am simtit iar bine.

Am mancat atata ciocolata in luna asta ca deja nu mai imi place. Obisnuiesc sa ma bag in pat pe la 12 noapte, cu laptopul mic si cu o ciocolata cu alune si sa citesc pana pe la 4-5 dimineata - Dr. Who, in engleza, nu stiu daca exista si in romana, dar oricum sunt foarte multumita de variantele electronice. Si daca nici asta nu ma adoarme, atunci bag din doua carti in romana. Plictisitor, stiu. :P Daddy ma tot cearta ca stau atat de mult, dar simt ca astea sunt ultimele zile in care pot face asa ceva, in care mai poti citi calumea, nu inghesuita in metrou sau autobuz, atenta sa nu fiu buzunarita.

Per total, a fost un Craciun super. Poate cel mai frumos de cand s-a nascut Maria.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu