Mori

Există unii oameni care nu își vor găsi odihna decât în mormânt. De obicei, ei își trăiesc viața ca și cum ar fi osândiți la muncă silnică pe viață. De cele mai multe ori, până și ei știu asta, o afirmă și... mai-mai că ar zice-o cu mândrie. Se mișcă de colo-colo ca furnicile, făcând lucruri minore, de cele mai multe ori inutile, dar care pentru ei au o importanță excesivă. Uneori, mă fac că nu îi văd. Alteori, nu am cum. Câteodată încerc să îi înțeleg. De cele mai multe ori le găsesc scuze, un subterfugiu pentru a trece cu vederea și a nu mă enerva. Dar să încerci să te înțelegi cu ei e ca și cum ai lupta cu morile de vânt. Iar astea se rotesc continuu. Și sunt multe. Mori.