2012, filmul, masochismul si mandria americanilor

by - ianuarie 25, 2010

Tocmai am vazut filmul 2012. Nu prea e genul de film la care sa ma uit si am si amanat vizionarea din cauza isteriei legate de el. Acum 4-5 luni cand am auzit si eu ca mayasii au prezis sfarsitul lumii in 2012, cu ziua si luna exacta, am simtit asa un "fior". Apoi am aflat ca va aparea un film pe tema asta si mi-am dat seama ca totul e numai publicitate. Dar publicitate care a functionat, pentru ca sunt oameni care cred cu tarie ca filmul si implicit predictiile se vor indeplini. O alta dovada: "The studio also launched a viral marketing website operated by the fictional Institute for Human Continuity, where filmgoers could register for a lottery number to be part of a small population that would be rescued from the global destruction. David Morrison of NASA received over 1000 inquiries from people who thought the website was genuine, and condemned it. "I've even had cases of teenagers writing to me saying they are contemplating suicide because they don't want to see the world end," he said. "I think when you lie on the internet and scare children in order to make a buck, that is ethically wrong." Another viral marketing website promotes Farewell Atlantis, a fictional suspense novel by the film's lead protagonist, about the events of 2012" (Wiki). Se pare ca pentru bani se face orice; dar nici oamenii nu sunt mai prejos cand vine vorba sa isi dovedeasca prostia, sau sa zic slabiciunea, ca sa nu sune asa dur.

Povestea filmului incepe asa... Cica in 2012 planetele se vor alinia asa cum nu se intampla decat odata la 640.000 de ani, daca mai tin eu bine minte. Asta va coincide, din pacate, cu cea mai mare explozie solara inregistrata, iar particulele de neutrino vor lovi Pamantul fara mila, transformandu-se in ceva (nu mai stiu ce :D, dar nici nu conteaza prea mult in ce anume se transforma) care supraincalzeste miezul Pamantului. Predictiile se adeveresc si, mai mult, momentul culminant al catastrofei depaseste orice timeline. In cei 2 ani de la aflarea adevarului despre sfarsitul pamantului se construiesc niste vapoare foarte futuristice, fiecare un fel de arca a lui Noe, iar biletele se pun in vanzare, banii fiind folositi pentru constructia lor, evident; desigur, sunt selectati si oameni de stiinta care sa isi aduca contributia la salvarea speciei umane. Avem salvari in ultimul moment, eroisme, "the man" piloteaza avionul dupa numai cateva lectii, dar reuseste... chestii d-astea care vand filmele americane, bla-bla, ta-da, badabing-badabang-badabum. Asta in prima parte a filmului. Inspre sfarsit vine parte interesanta, cel putin pentru mine, si nu ma refer la modul in care scapa personajele principale. Navele (arcele) sunt absolut fantastice si miros de la o posta a nave spatiale. Ha! Mi-e dor de un serial sf de mor, acum ca am ramas fara Stargate-uri. Se aude ca se filmeaza un serial, 2013, despre cum supravietuiesc oameni dupa catastrofa. Adevarul e ca filmul are asa un aer de continuare la final, cu navele alea plutind pe o mare calma, in lumina rasaritului portocaliu... Numai ca, cica, in serial e vorba de cum supravietuieste un grup de oameni de pe o insula sau o bucata de pamant mai putin atinsa de catastrofa... ceea ce ma duce cu gandul la Lost. Lost m-a pierdut pe la sezonul 3, asa ca nu m-ar atrage o noua varianta. As vrea sa vad cum se descurca cei de pe nave, ar fi mai interesant. I love ships! Big ships! Starships, if possible :D

Acum revenind la pelicula, ca despre asta e vorba... e fascinant filmul asta daca stai sa il analizezi obiectiv. Gasesc absolut fascinanta obsesia americanilor pentru distrugere si am ajuns la concluzia ca este o tendinta masochista, fie a lor ca popor (ei contribuie pana la urma in mare parte la distrugerea practica si temeinica a planetei, asa ca probabil isi zic "What the hell, hai sa facem filme in care sa distrugem Pamantul de tot", asa ca tot cauta subiecte si moduri de a eradica viata pe amarata asta de planeta albastra), fie a oamenilor in general. Morala e ceva de genul scapa cine poate, banii nu te salveaza automat si da bine sa fi altruist si sa arati consideratie fata de natura si cultura umana, dar nu e musai, pentru ca mereu se va gasi unul care sa o faca in locul tau. Un alt aspect e legat de modul in care mor oamenii in filmul asta (de fapt si aici se vede un tipar). Ok, deci se intelege de la inceput ca daca e sa fie un film despre sfarsitul planetei, vor muri oameni. Dar pentru Dumnezeu, dupa marea lor tragedie americana cu 11 septembrie, cum naiba pot sa faca scene in care arata oameni care se arunca de la etajele cladirilor ce se prabusesc... Imaginea omului ala care s-a aruncat din unul din turnuri m-a bantuit multa vreme si cred ca sunt multi care fac asocierea, chiar si inconstient... E hidos si de prost gust, un mod josnic de a transmite sentimentul de disperare pe care oricum il simti cand vezi un film despre sfarsitul lumii, nu? Dincolo de asta, politica americana este foarte bine oglindita: si acolo au un presedinte negru, ce-i drept, mai in varsta. Inteleg si sunt de acord ca alegerea, in realitate, a unui presedinte de culoare la Casa Alba, intr-o tara preponderent rasista, este un lucru atat de uimitor (si parca te gandesti ca e ceva necurat la mijloc) incat nu poti decat sa fii foarte mandru pentru asta, ca american, dar cand toatul se transpune in film, zau ca parca devine batator la ochi si hilar: in urma miscarii placilor tetonice, cea mai inalta zona de pe planeta devine sudul Africii, capitanul navei spune ca "Nu degeaba i se spune Capul Bunei Sperante" si filmul se termina cu planeta, rotindu-se si dezvaluindu-ne imaginea Africii. Fucking funny, avand in vedere ca pana acum, cand ne aratau globul Pamantesc, americanii de intepau ochii numai cu America lor.

So, enjoy the movie, daca aveti rabdare cu asa ceva. E si amuzant rau, in ciuda subiectului dramatic si se joaca bine.

Alte articole

0 comments