Demult, tare demult, locuiam pe o stradă liniştită, cu tei bătrâni şi vecini interesanţi - pe care îi şi cunoşteam. Vecina din dreapta era o profesoară de sport, ajunsă la un moment dat directoare. Nepoţii ei au crescut cu mine, ne jucam toată ziua în vacanţe - le dădeam lecţii, desenam, alergam prin grădină, le mai dădeam să şi mănânce... De la ea mi-a rămas în minte o poezie-numărătoare, ca cele pe care le spuneam când ne jucam
de-a fa-ţa ascunselea. Începea cu
Ala bala portocala şi... i-am uitat continuarea până de curând, când a luat Daddy o carte de la un anticariat.
Poezia-numărătoare este aşa...
Ala bala portocala
Ieşi fetiţă la portiţă
Că te-aşteaptă Talion
Talion, fecior de domn
Cu căruţa satului
Cu caii-mpăratului
Cu biciul cumnatului
Hali bali ţinc.
Fragmentul este din carticica cu titlul
Cîntece de copii şi jocuri semnată de Dr. A. Bogdan-Hoya şi apărută la Editura Librăriei CIURCIU, Braşov în 1905.
0 Comentarii