Elisabeth Kostova : Colectionarul de istorie (ed. RAO)

Daca acum ceva timp ziceam de Carantina lui Greg Egan ca e cea mai buna carte citita vreodata, acum simt nevoia sa fac o mica precizare... Carantina e cel mai bun SF citit vreodata, pentru ca locul intai a fost luat de Colectionarul de istorie, scris de Elisabeth Kostova. E o carte care a adus, cu siguranta, editura rao mai aproape de inima mea si a pus subiectul pe care il trateaza intr-o cu totul alta lumina decat cea cu care eram obisnuita.

Nu auzisem de carte, desi vad ca are si site (unde pot fi citite primele 2 capitole, by the way) iar coperta nu mi-a dat multe raspunsuri legate de subiect. Stiu numai ca rasfoisem cartile de pe rao.ro si mi-o notasem la "de luat", manata de titlu, evident, si apoi de scurta-scurta descriere: intr-o noapte, scotocind prin biblioteca tatalui ei, o tanara de 16 ani face o descoperire stranie - un plic cu scrisori ingalbenite de vreme, adresate "dragului si nefericitului meu succesor". Sounds good enough for me, ca punct de pornire. Fata gaseste alaturi de scrisori si un manuscris foarte vechi, care i se deschide din intamplare la o gravura pe doua pagini reprezentand un dragon cu aripile desfacute si coada lunga, incolacita, ce tine in gheare un stindard cu inscriptia "drakulya", scrisa cu caractere gotice, intr-o ortografie ciudata. (Asta cam arunca o lumina asupra subiectului, nu? Drakulya, dracul, Vlad dracul, Vlad Tepes... yup. Si totusi, nu! E greu sa scriu despre cartea asta, pentru ca suntem foarte obisnuiti sa sarim si sa etichetam si sa catalogam totul din jurul nostru si ma tem sa nu se intample la fel si in cazul asta. Nu e o carte cu vampiri, cel putin nu din cele obisnuite pentru valul asta de acum - da, ma refer la seria pentru adolescenti, Twilight. Prin felul in care e tratat subiectul, Colectionarul de istorie e mai mult o carte despre vampirologie, pentru ca duce totul la un alt nivel.) Dar sa revenim... Manuscrisul si curiozitatea tinerei dau nastere unei istorii care te lasa cu sufletul la gura, o poveste despre o mana de oameni de stiinta, istorici desavarsiti, alesi special sa mearga pe firul istoriei si chiar pana la radacinile ei si sa descopere adevarul despre manuscris si despre enigmatica ei gravura, despre "drakulya" si in ultima instanta despre Vlad Tepes, intr-o goana ce se dovedeste a fi insa mult mai mult decat o simpla vanatoare de vampiri (cuvantul "vampir" nu apare in carte decat de cateva ori, numarate pe degete, iar pentru prima data l-am citit dupa ce am trecut de 200 de pagini) si al carei final si scop ar fi trebuit sa fie considerat un adevarat premiu pentru istorici. Daca poate un om sa isi traiasca visul, in schimbul libertatii... asta e intrebarea la care trebuie sa afle raspunsul colectionarul de istorie...

Elisabeth Kostova a scris, pentru mine cel putin, o carte vie: m-a transpus in sali de pustii si intunecate de biblioteca de prin cine stie ce colt al lumii, odata cu descoperirea documentelor istorice vechi, in lumina prafuita a amiezii; am calatorit in lumina prin Europa anilor '70 si apoi, pe firul amintirilor, pana in Europa de est comunista (si Romania, iar imaginea creata a fost cel putin interesanta); am simtit tihna si linistea din asezamintele monahale stravechi si uitate de lume; si am coborat in cel mai adanc intuneric unde salasluia raul, durerea, sentintele eterne si aerul vietii din vechime, pe care autoarea il prezinta atat de real, aproape palpabil, incat da cartii un aer malefic.

Mi se pare imposibil ca cei pasionati de (cititul prin) biblioteci, de documentele vechi si, nu in ultima instanta, pasionati de istorie, sa nu iubeasca cartea asta, asa, pura fictiune cum este. E ok sa "visam" pornind de la fapte istorice reale.

PS :
1. cartea e obscen de scumpa (dupa umila mea parere de mamica de doi copii care mai au si ei nevoie la randul lor de carti, printre altele), insa e tiparita intr-o editie cartonata foarte frumos ingrijita; pentru mine a fost o surpriza sa mai citesc si sa vad ca se mai scot si carti tiparite "normal", fara litere de-o schioapa, inghesuite in pagina.
2. am inteles ca se va face si un film dupa "Colectionar", dar parca vad ca ecranizarea va avea aerul comercial atat de enervant al filmelor de acum si atat de contrar modului in care a fost scrisa cartea.