Cartile cu dinozauri de la MegaImage. Jocul perechilor

Am fost extrem de incantata cand am auzit de la sora mea ca MegaImage va avea si anul acesta o campanie cu carti de joc, de data asta cu dinozauri (anul trecut au avut cu animale marine). Mihai a fost si mai incantat, le voia pe toate, fix in momentul acela. :))

Cartile de joc se primesc la casa, daca ai cumparat anumite produse insemnate cu un steag. Exista o carte in care le poti strange si care costa 20lei (ca un pont, in vara trecuta, dupa ce s-a terminat campania cu animalele marine, cartea a costat numai 5lei - e posibil ca si acum sa fie la fel); cartea contine informatii foarte interesante si bine scrise despre dinozauri - stiu, pentru ca... am ajuns sa invat cam totul despre dinozauri, o data cu Mihai.

Nu a trecut mult si am adunat, cam intr-o saptamana, 67 de carti; am luat si noi si am primit si de la sora mea. Evident, avem si dubluri, insa pentru Mihai nu a contat deloc: le intindea pe covor si le analiza, le compara, le strangea, le intindea iar, isi alegea preferatii (ii voi arata mai jos), ii impartea in erbivori, carnivori si omnivori si l-am invatat cum sa ii identifice in Enciclopedia Dinozaurilor. Toate bune si frumoase, insa dupa 2 zile mi-am dat seama ca nu puteam identifica dinozauri la nesfarsit, asa ca m-am gandit sa inventez un fel de joc - de fapt, cartile, toate cele 144 cat sunt in total, formeaza un joc, dar nu puteam astepta pana cand le adunam pe toate si in momentul respectiv nu aveam nici cartea. Asa ca am improvizat un fel de joc al perechilor cu cartile pe care le aveam. Si... a iesit de minune!

PREZENTAREA CARTILOR DE JOC

Sunt seturi de la 1 la 9, cu dinozauri din diferite perioade si specii. Mai exista si 7 carti cu ''porunci'' de genul schimba directia - ia 1 carte - ia 2 carti - ia 3 carti - alege o culoare. Cum aveam intre 3 si 11 carti cu acelasi numar de set, construirea unui joc bazat pe perechi mi s-a parut cel mai logic lucru. Cardurile speciale le-am numit jokeri si le-am folosit ca atare.

CUM SE JOACA

1. In primul rand, se amesteca bine, bine, bine de tot cartile si apoi se dau cate 5 carti fiecarui jucator. Restul cartilor se aseaza intre jucatori. Noi am jucat in 2 si 3, atunci cand a dorit si Maria sa joace. Fiecare isi aseaza cartile in fata lui, asa cum doreste (eu le intercalez, Mihai le arnajeaza pe doua randuri, de exemplu); nu e nevoie sa le tiem in mana ca un evantai, pentru ca nu perechile pe care le facem nu depind de cartile partenerului de joc.
2. Verificam daca avem perechi printre cele 5 carti. Stabilim ordinea in care merge jocul si fiecare trage, la randul sau, in felul urmator:
* daca ai 1-2 perechi, le pui deoparte si tragi cate carti e nevoie, astfel incat sa ai tot 5 carti in fata;
* daca nu ai nici o pereche, dai o carte din cele 5 si tragi una din pachetul asezat cu fata in jos.
Randul a trecut in momentul in care ai tras cartea. Exceptie face situatia in care tragi un joker: atunci il poti schimba pe loc si de abia dupa aia vine randul urmatorului jucator.
3. La final, se numara perechile si castiga cel care are cele mai multe. Fie din cauza ca nu avem toate cartie, fie pentru ca jocul este adaptat, mai ramanem in fata cu cate 2-4 carti, dar nu-i nici o problema.

PS - perechile trebuie sa aiba acelasi numar in coltul stanga sus, nu conteaza familia, perioada in care au trait sau tipul de nutritie; ca idee, astea se pot face cu copii mai maricei.

acelasi numar, familie, perioada, nutritie diferite

acelasi numar, familie, perioada, nutritie corespunzatoare

LA CE E BUN JOCUL ASTA

...in afara de faptul ca ii/ne tine ocupati? Copiii invata numerele, invata sa le recunoasca, in caz ca nu stiau asta, invata sa fie atenti si sa se concentreze, sa urmeze regulile unui joc simplu, sa numere pana la 20 (la final, cand se numara perechile), sa faca mici adunari si scaderi (cand trebuie sa inlocuiasca cartile pana la 5). Cam astea sunt partile bune de care imi aduc aminte acum... sigur se pot inventa tot felul de exercitii pe parcursul jocului. A, cel mai important, e un mod bun de a interactiona cu copiii. :)

Jocul este alert si nu ii plictiseste, adica se cam face cate o pereche la fiecare carte trasa; rar s-a intamplat sa treaca 2 randuri si nimeni ca nu fi facut o pereche.

CUM A FOST PRIMIT JOCUL

Mihai e pasionat de jocul asta, imi cere sa ne jucam cum ajunge acasa si apoi cum se trezeste dupa somnul de dupa-amiaza. Si facem cam 3 partide, zilnic. Maria nu prea are capacitatea de atentie necesara, plus ca nu iubeste in mod special dinozaurii - pentru ea am adaptat un joc cu carti cu ponei, pe care le-a primit de Craciun, insa despre asta voi vorbi alta data.

Au si dinozauri preferati, carora le-au dat porecle...

Grasul (de fapt nu e gras, ci e desenat intr-o pozitie ciudata) si Coada-Lunga

Maiasaura, cea mai buna mamica dinozaur (asta e draguta mea) si Veverita

Blanosul si... Domnul :)))) pe care se ''bat'' mereu, uneori si la propriu :D

Din toate datile in care am jucat, eu am castigat o singura data. :))) Mihai este invingator de cele mai multe ori - nu stiu cum se face, dar are un noroc chior, cum nu am vazut decat la taica-su, pentru ca in general ne bate la mai toate jocurile pe care le avem.

In seara asta tati i-a luat si cartea si a stat foarte concentrat sa le aseze... de vreo doua ori. Iar acum s-a culcat cu cartea in brate. Imi place la nebunie ca poate fi atat de pasionat de ceva, pentru ca iubeste dinozaurii de cand era micut; imi place sa cred ca daca am reusit ceva, ca mama, atunci tocmai asta e... sa le arat atat de multe incat sa poata avea pasiuni, interese, chiar dragoste pentru anumite carti/personaje/activitati.

:)
Lav