Cadouri de Craciun

         All I want for Christmas is...
         Sincer, anul acesta nu imi mai doresc nimic de Craciun; nici de Mos Niculaie nu mi-am dorit. Nici macar o ciocolata sau o bomboana. De obicei cartile imi aduc singura bucurie de genul asta, insa anul acesta mi-am luat cele doua mari carti pe care mi le doream. Initial am fost bucuroasa de aceasta perspectiva, ma gandeam ca e un semn bun, de maturitate, dar apoi intr-un cotlon din minte mi-a incoltit ideea ca poate copilul din mine a adormit de tot. Dorintele nu-mi mai sunt legate de lucruri, mai degraba de activitati: sa fim sanatosi, sa fac cozonaci buni, sa merg sa cumpar cadouri pt copii, sa fac eu cadourile altora, sa mergem sa luam bradul si sa il impodobim, sa vad oameni dragi, iar apoi, mai tarziu, cand copiii vor dormi si e liniste, sa stau sa citesc la caldura, in lumina bradului...

         Cadoul doamnei educatoare
         Pornind pe ideea de a face cadouri pentru altii, nu de a le cumpara, m-am hotarat ca anul acesta sa nu ii iau doamnei educatoare clasica floare in ghiveci si nici sa dau bani pt vreo vaza sau altceva. De vreo 5 luni tot cumpar margelute si cu cateva saptamani inainte i-am cumparat un pandantiv cu ceas pe care l-am asortat la doua pietre lampwork mari si mai multe prehnite de culoare verde-mar cu irizatii gri - m-am gandit ca ii foloseste... nu poarta ceas la mana, iar mobilul nu il are mereu dupa dansa, deci un pandantiv ceas ar fi ok. Culorile pentru el le-am ales in functie de hainele pe care le poarta zilnic si am incercat sa fie si ceva vesel, totusi. Asa ca m-am pucat de treaba, am modificat de vreo 3 ori planul si designul si pana la urma a iesit asa ceva...

         Nu este extraordinar, dar este primul pe care l-am facut si l-am facut cu mare drag, asa ca e important pentru mine :).

         Setul de Craciun (sau ce poti face dintr-un tricou vechi)
         Am vreo 10 tricouri de bumbac, d-alea obisnuite, pe care nu le mai port, dar pe care nu ma indur sa le arunc pentru ca fie imi place textura materialului, fie culoarea. Plus ca, nu stiu de ce, de cand am masina de cusut, parca nu mai imi vine sa arunc asa una-doua carpele... pot face orice cu ele, de la papusi, perne la haine noi pt copii sau pentur mine. Revenind, "colierul" de mai jos e facut dintr-un tricou rosu si foarte larg pe care l-am purtat cand eram insarcinata cu Maria. Il pastram ca sa-l transform intr-o rochita pentru ea, dar ma gandeam si la un colier de Craciun care sa ma acopere cat mai mult (in incercarea de a masca alergia nesuferita de care nu mai scap). Dupa ce am taiat trei fasii luuungi in forma de triunghi, dupa ce am tot impletit si prins si cusut margele, mi-a iesit asta...

         Gresesc oarecum, pentru ca mai intai am facut cerceii... din coral rosu si unakite (care se regasesc si pe colier). Mi se parea mie ca s-ar asorta cu colierul, acum nu mai sunt atat de sigura :)). Oricum ar fi, sunt mandra de el si adooor cerceii. Urneaza sa imi fac si o bratara din restul de margele de coral pe care le am de la mama :) si unakite mai micute.
         Anul acesta a fost prima data, de la liceu incoace, cand am facut asa ceva. In liceu imi faceam pandantive simple, din bucati de lemn pe care le sculptam; preferatul meu era chipul unui batran cu barba... Apoi imi faceam coliere din seminte de zorele, unele din florile mele preferate. A fost frumos sa imi amintesc toate astea, intr-un fel, ma intorc in timp... si imi place asta :).
         Maine sper sa prind coronita de usa si sa aduc ninsoarea in camera copiilor :D.
         xoxo,
         Lavi