Prima vizita la Muzeul Antipa

          Saptamana trecuta, pe 5 octombrie, am fost toti patru la Muzeul Antipa. Am luat copiii direct de la gradinita (da, am spus la plural pentru ca am fost de dimineata si cu Maria, ca sa faca impreuna cu Mihai o poza de toamna, si apoi draguta nu a mai vrut sa plece de acolo; doamna educatoare a spus sa o las, ca ii da ceva de facut iar eu m-am intors acasa cu mana goala si nu am mai stiut ce sa fac toata ziua, obisnuita fiind sa stau cu ea :D).
          Ca sa mai salvam dim timp, am mers cu taxiul si la dus si la intors; si chiar si asa, a fost obositor pentru copii. In rest, ce sa spun... Muzeul Antipa mi-a placut dintotdeauna si e printre cele mai bogate din Europa. Schimbarile sunt bine-venite, mai atragatoare pentru public si pentru copii in special. Ei parca zburau de colo-colo, nu aveau rabdare sa ne uitam la fiecare scena in parte si sa identificam toate animalele. Eu clar as fi vrut sa stau mai mult in sala pietrelor pretioase, dar pe ei nu i-a pasionat. Pestera si camera cu podea de sticla sunt bestial, la fel fosilele si cerul cu nori care plutesc din sala mare cu dinozauri. Paradoxal, copiii au fost mai interesati de sala despre corpul omenesc, acolo am stat cel mai mult si am explicat... asta poate si pentru ca ei, Mihai mai ales, stiu deja destul de multe despre organism si organe, numai ca nu au avut cum sa le vada, ca figurine.
          Singurul lucru la care nu s-au gandit sau pe care nu l-am vazut noi a fost zona de suveniruri... figurine, animale de plus, coliere sau bratari, vederi, carnetele, pixuri, cani sau farfurii cu animale (cei din Bruxelles au)... ceva pe care sa il iei, sa nu fie extrem de scumpe si sa iti aduca aminte de ce ai vazut. Poate gresesc si e pe undeva, dar noi nu am vazut.
          Biletul e 20 lei pentru adulti, 5 lei pentru scolari/studenti/pensionari, iar prescolarii au intrare gratuita; cine doreste, poate avea si ghid, pentru 5 lei. Se pot face poze "pentru amintiri", atata timp cat nu sunt publicate - cum blogul asta e un numai un jurnal, nu cred ca gresesc cu nimic daca le pun aici.
          Evident, vom mai merge si cu copiii si singuri, ca sa vedem totul pe indelete.