Am citit Febra in 2 zile, pur si simplu nu am putut sa o las din mana, decat fortata de imprejurari care necesitau atentia mea si numai a mea... adica din cauza de copchil. Recunosc, citisem un review "oarecum" negativ si care ar fi ingretosat pe oricine, si tocmai asta mi-a starnit curiozitatea.

Ideea cartii este absolut extraordinara: cum ar fi daca in univers ar exista fiinte uriase, mari cat un munte, sau, mai mult, chiar cat o planeta? Planete vii, din carne si oase, cu gravitatie si atmosfera autogenerata, plutind prin spatiu intr-o stare de hibernare de mii de ani...

Cartea urmareste soarta unei echipe de cercetatori trimisi pe o astfel de planeta... umana, cu paduri de par, rauri de transpiratie, mlastini de sebum. Decaderea fizica si psihica la care ajung in timpul cat stau acolo, fara nici o legatura cu restul universului, poate fi de la inceput intuita, iar actiunea culmineaza cu "febra", nimic altceva decat reactia fiintei-planeta la invazia oamenilor.

Este o carte exceptionala, pe care o recomand chiar si celor care nu sunt atrasi de genul sf.