Dark Corner (film noir, 1946)

          Dintre toate filmele noir pe care le-am văzut până acum, The Dark Corner e deosebit - în sens negativ, oarecum. E primul care m-a plictisit, iar asta s-a întâmplat pentru că nu m-am simțit legată de nici un personaj/actor, în ciuda faptului că toți joacă foarte bine (chiar în afara genului ăla specific acelor timpuri), Lucille Ball interpretează o femeie isteață și descurcăreață, iar Clifton Webb este un minunat personaj negativ (sau poate tocmai de aia!). Dincolo de părerea mea subiectivă, filmul este printre cele mai bune exemple de film noir prin poveste, imagine, personaje pe care -am văzut până acum. Și totuși...
          Pe scurt, e vorba despre un detectiv particular cu un trecut oarecum dubios, căruia cineva - nu spui cine, persoană importantă -, vrea să-i însceneze o crimă, două. Cea care îl ajută să descâlcească ițele este secretara lui, care este și îndrăgostită de el.
          Povestea e ok, ei joacă ok, imaginile sunt ok, dar lipsește ceva... pur și simplu nu m-a prins. Poate pentru că nu m-am identificat cu niciunul dintre personaje în mod special, poate pentru că este prea multă acțiune și urmăriri pentru gustul meu și prea puțină instrospecție, nu știu. Asta nu înseamnă că e un film prost; pe IMDB are nota 7,2/10, ceea ce e mult și față de filmele care se fac astăzi. Așadar recomand, în special pentru fanii genului. Plus că am citit comentarii în care se spunea că începi să apreciezi mai mult filmul ăsta după ce îl vezi a doua oară... așa o fi, deci îl pun deoparte pentru a fi revăzut.


(recomand totuși să-l vedeți pe youtube, la rezoluția maximă)

          Be noir,
          Lav

(sursa foto: moviepostershop.com)