renaștere


a trecut mai mult de un an de când am scris ultima dată în jurnalul ăsta. pentru că uneori nu găsim cuvinte potrivite pentru a scrie, iar alteori cuvintele sunt prea mult și prea multe și dor. în tot acest timp m-am gândit și răzgândit de zeci de ori dacă să-l șterg sau nu. partea frumoasă (sau ironică) este că lucurile se aranjează tocmai atunci când ne eliberăm de tot. și din orice furtună poți ieși cu fruntea sus - desigur, nu mai ești omul care ai fost, dar mergi înainte. așa cum și lotusul își găsește drum din întunericul mocirlei în sus, spre lumina de dincolo de pelicula apei. așa cum pasărea phoenix renaște. așa renasc și oamenii. așa am renăscut și eu. și continui...

...așa că renaște și blogul ăsta, sper că mai bine și cu mai puține bâlbâieli ca înainte. vreau să scriu despre cărțile pe care le citim, despre filmele pe care le descoperim, despre lucrurile pe care le cos, despre copii, despre viața asta mare și neîncăpătoare care de prea multe ori pare că ne scapă printre degete...

pace,
Lavinia

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii