B.Fit in The Street 2013. Cum a fost la festivalul de teatru stradal

Am uitat sa povestesc despre ultima noastra aventura. Pentru ca a fost o adevarata aventura! Am plecat de acasa intr-o joi dupa-amiaza ca sa vedem deschiderea festivalului de teatru stradal B.Fit in the Street si am mai ajuns acasa de abia vineri, aproape de miezul noptii. :)) Dar sa le luam pe rand...

Joi pe la pranz am aflat ca in aceeasi zi avea sa inceapa festivalul. Nu am mai fost al editiile anterioare, dar stiam ca celor mici le plac manifestarile astea, asa ca am grabit nitel lucurile ca sa putem merge. Era ora 14 si la 17 era deschiderea oficiala. Am mancat, am luat si umbrelele si am plecat. Norocul nostru a fost ca, desi erau nori mari si gri pe cer, nu a plouat atunci cand am plecat de acasa. Am mers perfect de bine, am luat troleibuzul de la capat si am stat jos, ba chiar pe locurile unde vine ''aerul'' fara de care copiii astia ai mei se ofilesc.

Am ajuns in piata Universitatii cam la 16:30, deci tocmai bine. Participantii deja erau acolo, iar noi ne lungeam gaturile de pe trotuarul celalalt ca sa ii vedem mai bine. Nici nu am apucat sa ne apropiem bine, ca a venit la noi o fata-pancarda si le-a dat copiilor stegulete si programul festivalului. Buuun...

Imediat ce am ajuns in zona statuilor, am fost intampinati de papusile uriase - The Giant Dolls -, conduse de un flasnetar care impingea o boxa mare, de unde rasura muzica.

Papusile dansau gratios cu bratele, ''exact asa cum faci tu, mami''. Pusa in fata evidentei, ce puteam face: ''Pai da, vedeti ca mami danseaza frumos? Poate ma lasati alta data, si nu ma mai opriti!'' Eu fost de acord. Papusile nu erau machiate prea mult sau cu alb, asa ca li se vedeau foarte bine expresiile fetei.

Au urmat apoi fluturii, fete superb costumate, urcate pe picioroange. Momentul a fost fantastic... nu pot deschie senzatia cand asa ceva mare trece pe langa tine iar aripile, facute din bucati de panza colorate diferit, atarnand de la maini pana la talpi, flutura in fata ta... mai ales ca batea si vantul. A fost fantastic.

Fluturii aveau masti si, sincer, am crezut ca cei mici se vor speria... din fericire, spectacolul culorilor si unduirile lor le-au atras mai mult atentia decat chipul imobil.

Mai in centru, acolo unde sunt gurile de aerisire pe care trecatorii se pot odihni, am dat peste zane. Zanele Anotimpurilor - The Fairyes - care faceau un teatru comic in care includeau si spectatorii... sau, ma rog, cate o fata frumoasa de care se indragostea Domnul Iarna.

Costumele, iarasi, erau superbe. De vis. Copiii, pe cat de fascunati au fost pana acum, erau si mai mult.

Apoi am vazut doamnele in rosu - The Divas - care au trecut atat de aproape de noi, incat mai ca ne-am aflat sub tutu-urile lor uriase si rosii.

Divele erau frantuzoaice, asta stiu pentru ca la un moment dat le-a strigat coordonatoarea lor. Desigur, am vorbit despre asta cu Mihai si Maria. De fapt, si Zanele vorbeau in engleza, deci intelesesera deja ca nu aunt romani.

Divele nu aveau aere de dive, cel putin nu cum au ale noastre. Erau foarte expresive, zambeau, trimiteau pupici catre noi (desi Maria s-a rusinat imediat) si ne salutau. Super! Aveau un tutu magnific!

La un moment dat venise langa ele o mamica cu un bebe de pana intr-un an si desi Diva i-a zambit si i-a facut cu mana, bebele a inceput sa planga... Ma gandeam ce o fi in sufletul lor cand se intampla asta. Sper ca stiu ca depinde de copil si ca nu are nici o legatura cu ele. La 2 metri de noi, era alta mamica cu un bebe la fel de mic, care se uita fascinat. :)

Am asteptat apoi deschiderea oficiala. S-a cantat muzica frumoasa si s-a jucat Ciuleandra fix pe cladirea BCR. Si de frumos ce era, a dansat si Maria in public. How 'bout that?! :))

Apoi s-a dat drumul baloanelor tinute intr-o plasa uriasa. A fost lovitura de gratie... copiii erau numai cu gaturile intoarse.

''Mami, NICIODATA nu am crezut ca voi vedea vreodata un nor de baloane!''

Pe la 17:30 s-a terminat totul si am fost pusa in incurcatura: copiii nu erau inca satui de toate cate vazusera si nici obositi. Asa ca am urmat calea baloanelor prin centrul istoric, Mihai s-a oprit la o terasa sa admire mobilierul :)) si apoi am poposit si la cetate, ca sa mai vorbim si despre ce e acolo... si ne-am indreptat spre ''acasa la tatao si mamao''... dar despre ce si cum a fost acolo, intr-o alta postare.

Revenind la festival, nu pot spune decat ca a fost superb. Costumele, spectacolul, oamenii... nu am vazut oameni incrancenati, care sa se impinga sa ia baloane sau stegulete sau mai stiu eu ce... Un singur lucru regret: ca nu am avut aparatul foto la mine! Costumele si actorii meritau detalii mai frumoase! Dar ma bucur si asa; data viitoare poate vom veni insotiti, astfel incat eu sa imi pot concentra atentia pe facutul pozelor, nu numai pe copii. In celelalte zile de festival nu am mai fost: am evitat pe cat posibil imbulzelile (deschiderea fiind intr-o joi, cand multa lume e inca la servicii, a fost relaxat si destul de liber). De abia asteptam anul urmator!

Happy fest!
Lav