gradinita

Povestea buclei

Asta-i o intamplare de la inceputurile gradinitei, dar pe care nu am apucat sa o povestesc.

Mihai e mai mult ca mine, intr-o anumita masura. Are tendinta de a taragana cu treburile si de cele mai multe ori e nevoie sa trag de el ca sa terminam/termine ce are de facut - asta cand face ceva impus de altcineva, cand e vorba sa faca ceva ce ii vine lui in minte, nu se mai aplica. Tati a spus ca ast ai se trage de la mine, pentru ca nici eu nu raspund imediat ce imi cere copilul ceva.

In fine, ideea e ca, la teme, Mihai scrie o litera, apoi sta sa cam 30 de secunde sa se scarpine, sa bea apa, sa vorbeasca despre cat de frumos a facut-o sau sa o analizeze comparativ cu altele. Nu ii infranez din start asta, e bine ca vorbeste si face exercitiu in sensul asta, insa pierdem mult timp asa. Si nici la scoala nu cred ca ii va fi ok daca se va opri de atatea ori. Chiar azi, pe acelasi caiet de desen, Maria terminase tot, iar el facuse numai 10% - mi-a zis ca nu a mai avut timp. Deci, nu e ok. Trebuie sa il invat sa fie mai expeditiv.



Povestea buclei e exemplu pentru ce am spus mai sus.

Avea de facut un e mic de mana, o bucla dupa cum i-am spus noi. Era usor de facut si s-a descurcat foarte bine... insa dupa fiecare 2-3 se oprea. Uneori imi parea ca ii oboseste mana, alteori ca se plictiseste... dar ce puteam face? Tema e tema. Nu il stresez, vreau sa fie o activitate haioasa si placuta, ca atunci cand coloreaza sau jucam un joc, insa trebuie sa se concentreze.

La un moment dat, dupa inca vreo 10 bucle, isi da seama ca nu le face tocmai bine, asa ca imi zice ca pe randul urmator le va face si mai urate, sa vad eu ca asa va fi. Deci asta e si mai rau, gandesc. Presupunerile sunt greseli de judecata care se fac extrem de usor si, dupa mine, pot influenta mult ceea ce urmeaza sa se intample. I-am spus ca nici unul din noi nu are de unde sa stie ce se va intampla si nici cum va face; i-am spus ca, sincer, eu cred ca le va face chiar mai bine, dar va trebui sa asteptam sa vedem.


Dupa cum se vede randul al doilea a fost chiar mai bun. Iar el mi-a spus uimit ca nu s-ar fi asteptat la asta si ca niciodata nu va mai spune dinainte.

Pfff, lectiile sunt o piatra de incercare pentru mine. Dar le dam noi de cap.

:)
Lav

About Lavinia

Am două pisici, doi copii, oameni pe care îi iubesc și o lume maaare în care vreau să trăiesc frumos. Îmi place să învăț mereu câte ceva nou, iubesc depărtările, Luna, norii, copacii, filmele vechi și cărțile mai puțin cunoscute. Mare amatoare de smoothie și fursecuri. Îndrăgostită de cărți, stele, lucruri vechi, struguri, gutui și pisici. =^.^=
Un produs Blogger.