carti

Jane Scheyder : Cafenova sau „iubire și cafea”

Incep prin a spune ca de mult nu m-am chinuit cu o carte, asa cum m-am chinuit cu asta. Si acum, la final, privind inapoi, nu imi dau seama de ce... e o carte frumoasa, relaxanta, odihnitoare - poate de asta nici nu am putut sa o termin pe atat de repede pe cat as fi dorit, pentru ca nu reuseam sa gasesc un timp si un loc linistit pentru a citi in voie... Este, de asemenea, prima carte din genul christian romance pe care o citesc si una din primele carti de beletristica citite pe tableta.

Cartea ne prezinta povesta unei femei tinere care, in urma unei deceptii, demisioneaza si se muta in alt oras, intr-o casa mare, pe care incepe sa o renoveze pentru a deschide un mic motel bed&breakfast.

Cine nu ar visa sa aiba o casa pe malul oceanului? Ei bine, dupa o perioada extrem de dificila din viata ei, Maddy cumpara o casa veche si se muta cu caine cu tot intr-un oras nou, in care nu cunoaste pe nimeni (nu-i nimic deosebit pana acum, stim ca americanii au obiceiul sa faca asta). Primii prieteni pe care si-i face sunt Otis, batranul vecin si John cu echipa lui de muncitori care incep lucrul la renovarea casei. Incepe astfel o frumoasa amicitie intre Maddy si John, foarte bine punctata de cani de cafea servite dimineata devreme, de discutii legate de casa, idei de amenajare si materiale de constructie... relatie care se transforma in iubire. Mai tarziu aflam si povestea lui John, tata cu doi copii, parasit de o sotie care a preferat sa isi urmeze cariera undeva departe.

Dincolo de faptul ca este scrisa extrem de bine, intr-atat incat nu m-a plictisit (desi as fi avut motive), pe parcurs am observat un detaliu care m-a deranjat si amuzat in acelasi timp: CANILE DE CAFEA. Aproape fiecare capitol marcheaza inceputul unei noi zile in care Maddy se trezeste si bea cafea sau face cafea pentru toata echipa de muncitori - e un ritual de dimineata pe care eu, ca nebautoare de cafea, nu il inteleg, probabil de asta imi si pare ciudat ca la 20 de pagini sa se bea cate o cafea. Nu am mai citit never ever o carte in care cafeaua sa apara de atat de multe ori.

Aspectele religioase sunt putin prezente, insa cartea are un aer aparte. De obicei in cartile de tip romance abunda sexul, ca si cum asta ar fi singurul scop in viata al personajelor principale; in cartea asta, scopul principal e viata in sine, dupa care vin restul. Asadar, nu exista sex, ba chiar cei doi au o discutie serioasa despre asta – discutie pe care eu as incadra-o la nivel de adolescenti, insa poate gresesc; e, pana la urma, un mod real de viata pe care stiu ca unii oameni il aleg, iar eu respect asta. Maddy merge in fiecare duminica la biserica, insa nu sunt prezentate decat aspectele sociale: intalnirile de dupa slujba, discutii (iarasi), felul in care se ajuta intre ei la greu. Primul paragraf si cel mai mare despre Dumnezeu este cel de mai jos, iar mie imi place.

”The trouble is,” Otis replied slowly, ”people have this idea that God owes them something, as though creating them, redeeming them and promising them a perfect eternity weren’t enough.” He shook his head. ”Jesus never said that life on this Earth would be easy. In fact, He assured us that it would be hard. Most of us have it good that we can’t comprehend suffering, and when it happens, we’re shocked and angry with God. ” [...] ”Somehow we’ve come to believe in this image of God as a sort of genie figure who grants our wishes when we pray. That’s fine, as long as everything goes our way. But as soon as something goes wrong we get angry, because that doesn’t fit in out image of how we think God should behave. ”


Ce mi-a placut la nebunie la cartea asta este, in principal, claritatea detaliilor, lumina care razbate din fiecare descriere, linistea sufleteaasca, impacarea, sentimentul ca trebuie sa te trezesti in fiecare zi ca si cum fiecare zi ar fi o noua minune... si cumva am facut o corelatie intre trezitul ei de dimineata, cu micul concediu de anul trecut, cand eram la doi pasi de mare si soarele ne intra in casa de cum iesea din mare.
The sun pouring through the sheer curtains on the other side of the room woke Maddy the next morning. She'd evidently missed the sunrise. She streched and turned to look at the clock, contemplating the day ahead. Burrowing back down into the crisp sheets and soft blankets [...]. 

Toate detaliile sunt atat de vii, incat am cautat pe internet imagini prin care sa si arat, vizual, locurile descrise in carte. Pentru mine, e un paradis :)






Cartea are happy end. Si, in mare, mi-a placut. Astept sa vina vara si sa o recitesc, eventual undeva la mare.

Happy reading,
Lav

About Lavinia

Am două pisici, doi copii, oameni pe care îi iubesc și o lume maaare în care vreau să trăiesc frumos. Îmi place să învăț mereu câte ceva nou, iubesc depărtările, Luna, norii, copacii, filmele vechi și cărțile mai puțin cunoscute. Mare amatoare de smoothie și fursecuri. Îndrăgostită de cărți, stele, lucruri vechi, struguri, gutui și pisici. =^.^=
Un produs Blogger.