niciodata toamna nu fu mai frumoasa... ca in dimineata asta. :) o dimineata limpede si proaspata de toamna. ii multumesc lui dumnezeu ca mi-a permis sa fiu langa doua suflete pure, cu care sa ma pot minuna de cerul albastru, de luna ratacita sus si care parea ca fuge si fuge dupa bumbacul alb si de formele norilor - unul in forma de val, altul ca un crocodil si altul ca un vulcan. in 5 minute mi-am dat seama cat de fericita sunt pentru asta si am ras. am ras in plina strada si i-am strans in brate mai strans ca niciodata, ca pe niste omuleti pe care nu ii mai vazusem de mult. de fapt, ma strangeam pe mine in brate. pentru ca ma regasisem. iar.
pace,
lav
0 Comentarii