Educatie punitiva vs. educatie permisiva

Eu as spune ca impotriva celor doua se afla, de fapt, educatia bunului-simt, dar sa scriu despre ce e vorba...

Fac uneori "greseala" sa ma inscriu in diferite cluburi sau grupuri, in functie de pasiunile si lucrurile care imi plac. Si fac asta pentru ca nu pot renunta (INCA) la speranta ca pe noi, oamenii, ne pot apropia anumite activitati si pasiuni. Din pacate, pasiunile pot naste si o ura nemasurata (am vazut asta, nu spun unde ca nu conteaza, dar de vazut am vazut), iar in alte cazuri, de obicei cand e vorba de credinte si reguli de familie/parenting/bun-simt, se merge pe gandirea "daca nu esti cu mine, esti impotriva mea". Ca sa scurtez, dau un mic exemplu: cel al grupului raw food de pe FB, in care am intrat imediat dupa ce mi-a si facut cont, pentru ca urmaream de mult acest stil de viata; toate bune si frumoase pana cand au inceput sa apara postari pe care nu le-as fi acceptat ca fiind parte dintr-o viata curata si raw (in acceptiunea mea), iar la un moment dat s-a ivit o persoana care i-a contrazis - nu mai tin minte cine si in ce problema, dar ei nu au acceptat pur si simplu alte pareri si chiar au dat-o afara din grup, pe linia de gandire ca "daca esti aici, faci ca noi si nu pui intrebari tampite"... m-am blocat si m-am gandit imediat la mine... eu nu mananc vegetarian, darmite sa am un stil de viata 100% raw... sunt in pericol sa ies? Chiar nu vroiam sa ies, pentru ca vreau sa ma informez despre lucrurile care ma intereseaza. Si astfel, interventiile mele au scazut inspre 0. Urmaresc ce se intampla, vad retetele, pe unele le si fac si ma bucur de ele ca un copil care descopera cadourile de Craciun... dar atat; am inceput sa citesc pe cont propriu, in schimb.

Zilele astea am patit-o din nou. Tot intr-un grup, o mamica intreba ce sa faca cu baietelul ei de 18 luni, care a inceput sa fie agresiv cu ceilalti copii la locul de joaca. Lumea a dat sfaturi f ok, dupa mine, adica sa ii observe comportamentul si sa vada ce il deranjeaza si ce ii declanseaza comportamentul si sa il evite si sa intervina, sa ii explice; parerea mea, din experienta, e ca un copil devine agresiv atunci cand nu stie cum sa isi exprime un sentiment/o frustrare si, de multe ori, cand parintii nu ii acorda atentie suficienta din punctul lui de vedere, nu al parintilor (pt care de obicei 5 minute sunt destul) - face asta tocmai pentru a atrage atentia cu orice pret, fie si in mod negativ.

Apoi au aparut opiniile conform carora mamele nu trebuie sa intervina si sa il lase pe copil sa se descurce. Pentru mine, asta inseamna nesimtire. :) Nu vreau sa vina copilul nimanui sa se serveasca din jucariile alor mei fara sa ceara (regula de bun simt care se invata de la 1 an), nu vreau sa ii traga de par sau sa ii impinga (idem). Si da, daca al tau/ai tai fac asta, as vrea sa lasi semintele, revista de stiinta sau discutia deosebit de importanta cu celelalte mamici si sa intervii. E datoria ta sa ii faci educatie copilului tau, nu e treaba mea sau a copiilor mei. Pentru ca daca ma agaseaza si incep sa ii fac teorie, probabil te vei ofusca si vei sari de c** in sus. Si nu, nu am chef sa plec din locul de joaca din cauza unui copil prost crescut. Nu e vorba de a fii agresiva cu copilul sau de a-l pedepsi, insa cand e mic el nu stie cum sa se joace si nici ce reactii sa aiba. Daca tu nu ii explici si il lasi sa descopere singur ca daca ia o jucarie e posibil sa primeasca nisip in ochi sau daca impinge sau trage de par e posibil sa primeasca si el o palma... cred ca nu e ok. Parerea mea.

Apoi discutia a mers inspre educatia punitiva versus cea permisiva, pentru ca generatia noastra a fost crescuta punitiv, iar copiilor de acum (de vreo 15 ani incoace adica) li se permite orice si nu prea li se mai impun limite de nici un fel (si cand spun limite, ma refer la cele de bun simt, nu la reguli stupide). Concluzia mea e ca primele generatii de copii crescuti cu o permisivitate exagerata sau totala deja au aparut, cu rezultate dezastruoase. Ma face asta sa fiu dura? I don't give... Nu mi se pare ca a-i invata niste reguli de bun simt, de mici, e ceva punitiv sau negativ; dar, desigur, e mai simplu sa-l lasi sa faca ce vrea, cand si cum vrea, pe ideea ca e copil, nu stie / e copil, vrea orice / e mic, trebuie sa il intelegem / etc.

Pace si LINISTE,
Lav

Trimiteți un comentariu

3 Comentarii

  1. Off... m-am cam "inflamat" si cred ca am scris cam dur.

    RăspundețiȘtergere
  2. dar e corect ce ai spus. nepotelul meu a devenit egoist putin de cand a vazut cum se comporta alti copii cu el. e o intreaga poveste si despre asta mai ales ca a inceput sa le copieze comportamentul. Mie imi vine sa-i fugaresc pe unii copii prin parc :))) atat sunt de rai si mamele lor n-au nici un stres. Sincer

    RăspundețiȘtergere