Caligraful lui Voltaire / El Caligrafo de Voltaire, scrisa de Pablo de Santis si aparuta la editura Humanitas in 2008, in cadrul colectiei Humanitas Fiction / Raftul Denisei, este o carte interesanta si foarte, foarte stranie. Asta e cuvantul care o caracterizeaza cel mai bine: e o carte STRANIE. Citeam din ea, imi placea si ma prindea bine, intelegeam firul povestii, apoi ma trezeam in cu totul alta parte si ma trezeam intrebandu-ma wtf, cand au luat lucrurile intorsatura asta? :))
Actiunea se petrece la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Caligraful Dalessius, aflat o vreme in slujba cunoscutului Voltaire, ajunge sa cunoasca un secret incredibil al meseriei de caligraf: existenta unor cerneluri speciale si a unor cuvinte magice care, odata scrise, se fac nevazute. In incercarea de a ajunge la radacina misterului, Dalessius porneste intr-o aventura stranie, in care apar oameni dubiosi si fapturi ciudate - Clarissa, femeia-papusa de care se indragosteste -, si intamplari de doua ori pe atat...
Atmosfera stranie si sentimentul cu care am ramas in urma cartii sunt greu de descris. Din pacate insa, am ramas dorind mai mult. Cartea mi se pare scrisa prea repezit, prea scurt. Misterul povestii s-ar fi putut desfasura pe mai mult de 215 de pagini cu font mare... si cred ca ar fi meritat inzecit. Mi-a placut oricum, dar...
Lectura placuta,
Lavinia
){kind=link}
0 Comentarii