Perioada lui "Ce înseamnă?"

          De câteva zile, Mihai mă întreabă zilnic, de zeci de ori, Ce înseamnă... diferite cuvinte.
          Dacă perioada lui De ce? (care a fost fix acum un an, în iunie 2010, când avea 2,9 ani, si despre care am scris aici), a trecut relativ repede, asta şi din cauză că la fiecare întrebare de-a lui îi răspundeam de cele mai multe ori atât de complet, că nu mai avea ce să întrebe mai departe, dar şi pentru că i-am oferit toate informaţiile despre lucrurile şi obiectele înconjurătare încă de când era micuţ, fără să întrebe el, sunt curioasă acum cât va dura perioada asta a lui Ce înseamnă...?.
          Aşadar, Ce înseamnă? Şi când îi răspund, ia un cuvânt din răspunsul meu şi formulează altă întrebare, mai departe. Cel mai lung şir de acest gen a fost din 5 întrebări, care ne-au dos departe de întrebarea originală.
          Cel mai ciudat e că întrebă despre cuvinte care descriu lucruri, obiecte, fenomene cunoscute... presupun că trece acum, la 3,9 ani printr-o etapă de fixare a noţiunilor, altfel nu îmi explic.
          De exemplu, a întrebat de la Ce înseamnă ...minge, ...băiat, ...fetiţă, ...femeie, ...ureche, ...cucoană, ...nene, ...câine, ...balansoar, ...elefant, ...foc, până la Ce înseamnă ...mare (ca dimensiune), ...apogeu, plus alte noţiuni mai abstracte.
          Evindent, îi răspund de fiecare dată cât mai complet pot. Mă şi mir de unde îmi vin definiţiile astea, toate fix pentru nivelul lui şi al Mariei, care, evident, îl copiază. Oricum, e de bine. Toată tărăşenia asta nu face altceva decât să le îmbogăţească vocabularul, să fixeze noţiunile pe care le ştiu deja şi să le dezvolte logica.

          O dată mi-a explicat el mie, punându-mi mâna în dreptul gurii. Ne uitam la Dumbo şi era scena de circ în care clovnii trebuie să stingă un incendiu.
          - Dal şe înseamnă foc?
          Eu am înghiţit în sec. Era a zecea întrebare de gen pe care mi-o pusese şi, sincer, habar nu aveam cum să îi explic ce înseamnă focul. M-a ajutat el, imediat.
          - Stai, stai, nu zişe! Zic eu!
          - Bine, spune tu...
          - Păi focul este apa aia fierbinte care ne arde.
          M-am uitat la el cu drag şi mi-am dat seama că, avea dreptate pe de o parte: focul se unduieşte ca o apă, în film părea că şi curge...

          Altă dată, priveam un album de artă cu picturi (trebuie să spun că lui Mihai îi plac picturile, mă pune mereu să i le explic şi e şi mai fascinat de statui...). Nu mai ştiu sigur la ce pictură eram, dar i-am spus ceva de o cucoană.
          - Ce înseamnă cucoană?
          - Cucoană e un alt fel de a spune doamnă. Înseamnă acelaşi lucru.
          - Ce înseamnă doamnă?
          - Doamnă este un nume cu care ne adresăm unei femei.
          - Şi ce înseamnă femeie?
          - Păi... femeie este o fetiţă care a crescut mare.
          A tresărit şi cu un zâmbet laaaarg s-a uitat la mine:
          - Femeieee!