Biscuiţi spiralaţi

         Scriam zilele trecute că Mihai nu mai vrea să mănânce sandvişuri la grădi şi că trebuie să îi dau altceva. O soluţie erau biscuiţii, aşa că mare mi-a fost fericirea când am găsit reţeta asta. Biscuiţi spiralaţi sunt buni-buni de tot, mai ales că arată şi bestial.
         Prichindeii au văzut pozele, şi-au dat acceptul aşa că, după somnicul de după-amiază, au venit să mă ajute în bucătărie şi ne-am apucat de treabă; adică eu cu treaba şi ei cu gustatul zahărului şi făinii :D.
         Am modificat niţel reţeta astfel: am pus unt în loc de margarină, am scos coaja rasă de lămâie şi esenţele, deşi aici mai fac şi eu rabat uneori (foarte rar, pentru că mă uit pe eticheta sticluţelor şi îmi piere cheful de arome de tot felul). Aşadar...

         I n g r e d i e n t e:
         200 g unt moale
         150 g zahăr pudră
         1 ou
         1 praf de copt
         400 g făină
         3 linguri cacao

         P r e p a r a r e:
         - untul se freacă cu zahărul până iese o cremă pufoasă
         - se adaugă oul întreg şi se omogenizează
         - se adaugă făina, amestecată în prealabil cu praful de copt, şi se frământă până iese un aluat moale, pufos şi care se dezlipeşte de marginile castronului (eu nu fac aluaturi care necesită frământare pentru că nu îmi place cum se lipeşte coca de palme, dar asta e singura !!! reţetă pe care am făcut-o şi în care este precizată exact cantitatea de făină de care e nevoie ca să iasă aluatul calumea fără chin)
         - aluatul se împarte în două şi una din jumătăţi se amestecă bine cu cele 3 linguri de cacao; fiindcă acest aluat ies emai gros, se poate umezi puţin cu esenţe, după gust
         - se întind două foi grose cam de 3 cm, se aşează una peste cealaltă, se rulează cu grijă şi se bagă la rece: reţeta originală spune că 30 de minute la frigider, dar la mine nu s-au răcit suficient, aşa că le-am băgat 3 minute la congelator şi au ieşit perfect
         - se taie felii de 5-6 mm care se aşează în tavă, pe hărtia de copt; fursecurile nu trebuie îngrămădite pe tavă, aşa cum am făcut eu în pozele de mai jos, pentru că ele cresc şi se vor lipi unele de altele
         - se dau la cuptor numai cât să se usuce, eventual până prind o nuanţă uşor aurie pe margini.



         Ca orice biscuiţi/fursecuri cu unt, şi aceştia sunt fini şi moi şi merg de minune cu o cană cu lapte.
         Mihai era nerăbdător şi mă întreba la sfârşitul fiecărei etape dacă sunt gata; când a văzut că pregătesc mixerul, Maria a exclamat la un moment dat ”Ooo trebuie să fug de aişi!” şi a zbughit-o.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii