Scaunul-bărcuţă, căzătura în dinţi, traumatismul şi hematomul Mariei - 2070 de cuvinte

8 aprilie 2011

Scaunul-bărcuţă, căzătura în dinţi, traumatismul şi hematomul Mariei

Weekend-ul trecut a fost plin şi stresant şi aşa a continuat toată săptămâna. De abia azi, acum, am reuşit să răsuflu oarecum uşurată. De ce atâta tevatură? Păi pentru că...

Sâmbătă, căzătura
Maria s-a jucat cu un scaun (l-a întors cu picioarele în sus şi s-a băgat în el, ca într-o bărcuţă - şi eu mă jucam la fel când eram mică), însă partea proastă e că s-a împiedicat cumva de el şi a căzut. Eu am văzut-o cu capul între scaun şi covor şi m-am gândit că şi-a rupt buza (cum a mai păţit-o alte dăţi, când se ciocnea de Mihai).

Dar nu... când m-am duc la baie să o tamponez cu un prosop ud, teroare! Dinţii din faţă - incisivii centrali - erau practic intraţi de tot în gingie, se vedea numai 1 mm din ei. Buza nu era foarte umflată şi nu a sângerat prea mult (sau nu la fel de mult ca atunci când îşi spărgea buza).

Dinţii Mariei, cu câteva zile înainte şi imediat după căzătură.
Deşi e neclar, se vede diferenţa de nivel dintre incisivi şi ceilalţi.
Buza este de asemenea mai umflată.

A mâncat de prânz (evident, nu i-am dat să muşte din nimic), a dormit cu degetul în gură, deci nu părea că o doare.

Seara însă a făcut puţină febră (era oricum puţin răcită).

Peste noapte a dormit relativ bine, dar buza i s-a umflat foarte mult.

Am căutat informaţii pe internet şi ne-am cam speriat: am aflat, printre altele, şi că aceste lovituri sunt cu atât mai periculoase cu cât au loc la o vârstă mai mică: 1-2 ani - 65% şanse să afecteze dinţii permanenţi, 2-3 ani - 50%, 3-4 ani - 15%.

Duminică, la spital
Am plecat la spitalul Grigore Alexandrescu de dimineaţă. Peste noapte, buza i s-a umflat foarte mult, ajunsese sa fie groasă cât nasucul şi a făcut febră. Dintele din dreapta i-a coborât până aproape de nivelul celorlalţi, dar cel din stânga numai puţin. Asta era normal şi oarecum ”de bine”, de multe ori, în astfel de cazuri, dinţii sunt lăsaţi să revină singuri; în cele mai grave cazuri, sunt scoşi.

Când am ajuns la spitalul Grigore Alexandrescu şi am întrebat una-alta, paznicul ne-a spus că urgenţele stomatologice se tratează la Facultatea de Stomatologie (la capătul maşinilor 66, 70 şi 92), că putem merge şi aici la urgenţe dar este foarte aglomerat (iar asta, ştiam foarte bine) şi că până la urmă tot la Facultate ne trimit.

Buuun, am mulţumit şi plecat spre Facultatea de Stomatologie. Acolo era mai linişte, numai 2-3 persoane înaintea noastră. Intrăm în cabinet, eu în fibrilaţii, Maria era cuminte - îi explicasem dinainte că doamna doctor se va uita la bubiţa ei ca să vadă ce doctorie să îi dea, ca să se facă bine şi să nu o mai doară. M-am urcat cu ea în braţe pe scaun şi chiar a stat cuminte. Dinţii cică nu se mişcau. Ne-au dat trimitere la secţia de Pedodonţie din cadrul Facultăţii de Stomatologie, secţie specializată pe problemele stomatologice la copii - nu era departe, la numai două străzi distanţă. Acolo programul e de luni până vineri, de la 8 până pe la 16 sau 18 parcă, deci până a doua zi nu aveam ce să facem.

Luni, la urgenţe Pedodonţie
După ce l-am dus pe Mihai la grădi, am pornit cu Măriuca spre doctor. Sus, la etajul 4, era plin. Din câte am înţeles, toate cabinetele de la etajul acela sunt de stomatologie copii, şi numai unul e de urgenţă. Am stat la uşă puţin şi cineva nea- spus că dacă venim pentru prima oară, trebuie să intrăm - fiind considerată urgenţă; după această primă vizită, urmează consultaţiile programate.

Intrăm într-o încăpere lungă şi oarecum îngustă, cu geamuri mari şi patru scaune de stomatologie în faţa lor. E frumos, pe pereţi sunt abţipilduri mari cu prinţesele Disney, Mickey Mouse, Winnie the Pooh şi prietenii săi... E chiar frumos. Maria e încântată; şi eu aş fi fost, dacă nu era atât de speriată.

Ajungem la o doctoră frumoasă şi tânără (de fapt toate patru erau tinere, frumoase şi zâmbitoare), povestesc ce şi cum, mă aşez cu M în braţe pe scaun. După o primă reticenţă, Maria deschide gura şi o lasă să se uite. Din spate, privesc alţi studenţi. Traumatismul este destul de grav, dintele din stânga se mişcă şi se pare că s-a infectat gingia, pentru că la apăsare i-a curs un lichid albicios. Altfel, e bine că i-au coborât dinţii, este de dorit. Aflu că îi ies două măsele. Ne prescrie un antibiotic şi o soluţie cu care să îi dau pe gingii cu degetul - în caz că nu găsesc o farmacie care să prepare urgent, îmi recomandă sau iau Planta Gingivalis, ceva asemănător.

Întreb diferite chestii şi primesc răspuns. În momentul ăsta, sunt şanse 50-50 să îi fie afectaţi dinţii permanenţi, dar asta nu se poate spune dinainte şi nicio radiografie nu poate arăta. Trebuie să nu îi dau să muşte şi să o împiedic să ronţăie jucării. Dacă e să fie afectaţi dinţii permanenţi, acest lucru se va vedea numai atunci, peste 6-7-8 ani, şi se va manifesta prin pete sau o culoare puţin mai închisă a dinţilor respectivi.

Ne face programare pentru vineri (azi adică) şi plecăm.

Seara, febră iar. Am găsit o farmacie care ne-a preparat medicamentul, chiar aproape de noi, la Dna Ghica, ba chiar e o farmacie non-stop. Am început tratamentul imediat. M-a lăsat să îi dau cu soluţia pe gingii, chiar şi pe dinţişorii din faţă. Pe ea de fapt nu o dureau atât de mult dinţii, cât zona de la baza nasului, unde se făcuse hematomul. Buza parcă i se umflase şi mai mult - era cât nasul ei de mare. Iar Maria, parcă nu mai era Maria. Printre febră, discomfort şi starea generală proastă, ea devenise plângăcioasă şi urâcioasă.

Noaptea a fost un coşmar. Se trezea plângând din 2 în 2 ore. Nu îşi găsea locul. Ba vroia la mine în pat, ba la ea. A adormit spre dimineaţă, la 8 şi s-a trezit apoi la 11. Era fresh, dar tot nu era ea.

De marţi până joi
Din a doua zi de antibiotic, situaţia s-a schimbat vizibil. De marţi noapte a dormit bine, iar buza a început să i se dezumfle. Îi dădeam cu soluţia de 3-4 ori pe zi. Joi dimineaţă am terminat antibioticul, iar buza a revenit la normal de tot.

sus: înainte de căzătură / jos: miercuri, a 4-a zi de la căzătură


Vineri (azi), la control

Am ajuns de dimineaţă fix la 10:30 când aveam programarea. Nu am stat mult şi una din cele două doctore ne-a invitat înăuntru. Dinţii au mai coborât, deşi cel din stânga mai puţin. Doctora se aştepta ca după atâtea zile cu antibiotic să i se fi retras de tot infecţia, dar mai avea un bumbuleţ mic la gingie în partea stângă.

Mai departe, continuăm tot aşa ca până acum: atenţie să nu muşte din nimic, nu mai e nevoie să îi dau cu soluţia, nu mai e nevoie de antibiotic şi trebuie să reîncep să o spăl pe dinţi (ceea ce nu mai făcusem de teamă să nu o ating la dinţi).

Nu se ştie în cât timp i se va fixa dintele care se mişcă. Şi e posibil, pe viitor, să îi moară nervul dintelui de lapte, pentru că traumatismul a fost sever; moartea nervului se poate întâmpla şi peste 6 luni, mi-a explicat - dintele devine mai gri sau îi apare un punct galben de puroi (nu neapărat dureros) deasupra dintelui, pe gingie.

Până atunci, o luăm treptat şi observăm. Iar peste 10 zile venim iar la control.

:)

Concluzii. Impresii.
Eu am o părere foarte bună despre spitalele de stat de la noi. Mă refer la personal în primul rând, medici, asistente. Sunt oameni minunaţi. Asta am început să simt după ce l-am născut pe Mihai la spitalul Giuleşti în 2007, apoi când am ajuns cu el la Grigore Alexandrescu cu alergodermie severă, apoi când a avut Maria probleme la picioruşe şi a purtat atele şi acum, cu dinţii, la Pedodonţie. În niciuna din situaţiile astea nu am dat şpagă (în situaţiile astea nici nu îmi stătea gândul la aşa ceva, plus că nu sunt de acord cu ideea, dar asta e altceva) şi am fost trataţi foarte, foarte, foarte bine. A, că nu există condiţii, asta aşa e, dar e altceva... Aici la stomatologie unde am fost ar fi nevoie de o renovare, e drept, la Giuleşti în 2009 când s-a născut Maria la fel (s-a văzut apoi ce s-a întâmplat), la Facultatea de Stomatologie la fel... dar oamenii cu care am avut de-a face acolo au fost minunaţi.

6 comentarii:

  1. Multumim, e deja muuult mai bine. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. buna. acum o sapt am patit si noi ceva asemanator, un incisiv de lapte a intrat de tot in gingie, nu e fractura. ne-au spus sa asteptam sa re-erupa sau , daca face infectie...obturatie de canal cu anestezie generala. va trebui sa revenim peste 2 luni la control. Este interesant ca dintisorii au cobrat atat de repede? Facuse radiografie?
    ce s-a mai intamplat cu dintisorii? sunt f interesata. multumesc frumos

    RăspundețiȘtergere
  3. @Alina Tinu: Off, imi pare rau... La Mariuca, dintisorii sunt ok. Nu a facut infectie, din fericire, totul a fost ok, nici nu s-a decolorat vreunul. Dar, atentie(!), de cand s-a intamplat si pana acum o luna (deci mai mult de un an), nu am mai lasat-o sa muste din absolut nimic... nu stiu daca asta v-a recomandat si voua... Ii faceam "soldatei" si ii taiam tot. Acum ii dau voie sa muste dar mai mult intr-o parte, nu cu incisivii. Din pacate, la noi, Maria suge degetul si astfel a blocat revenirea incisivului din stanga (suge degetul stang); cel drept e perfect ok, nu se mai misca deloc... insa urmeaza acum sa vedem ce se intampla cu cel stang...

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu am facut nici o radiografie, nu ne-a fost recomandata. Multa sanatate...

    RăspundețiȘtergere
  5. si noi ii dam sa manance pasat..nu ni s-a sps sa facem asta pe o perioada mai lunga, probabil ca la urmatorul control (peste vreo luna jumate) ni se va spune. Copilul musca acum dar alimente moi (o banana, un biscuite fraged..etc)Acum parca observ ca dintisorul a inceput sa coboare, initial a avut gingia umflata si era complet acoperit, acum are vreo 2 mmm care s evad..eu sper ca a inceput sa coboare. Suntem optimisti, mai ales dupa ce am citit despre cazuri asemanatoare iar dintisorii si-au revenit. Sanatate si numai bine!!! multumesc pt raspuns

    RăspundețiȘtergere