Cântecul Zânelor, de Louisa May Alcott

by - aprilie 19, 2011

Am găsit (încă) o poezie superbă, scrisă de Louisa May Alcott, autoare cunoscută mai ales pentru romanul Micuţele Doamne. Nu am citit romanul, însă am găsit poezia asta în care e vorba de fiinţe fermecate - zâne şi elfi -, ce trăiesc nevăzute pe Pământ şi dau petreceri în timpul nopţii. Poezia surprinde tocmai momentul magic de la sfârşitul nopţii, cu puţin înaintea răsăritului, când elfii trebuie să plece pe meleagurile lor.

Mi-a plăcut atât de mult, încât am încercat o traducere. Ştiu că nu e perfectă, dar cred că e suficient ca să înţeleagă despre ce e vorba oricine ajunge aici din întâmplare sau căutând anume aceastră poezie şi nu cunoaşte îndeajuns limba engleză. Este o poezie mult prea frumoasă ca să se piardă.

Recomand să fie citită în engeză, fără grabă şi cu voce şoptită - mai întâi în engleză şi apoi în varianta tradusă de mine. Şi să fie citită, eventual, pe la sfârşitul nopţii, cu puţin înaintea răsăritului, când toată lumea trece prin clipe magice. Cine a trăit asta, ştie. :)


FAIRY SONG
CÂNTECUL ZÂNELOR
- Louisa May Alcott -

The moonlight fades from flower and tree,
Lumina Lunii se risipeşte de pe flori şi copaci,
And the stars dim one by one;
Iar stelele pier una câte una;
The tale is told, the song is sung,
Povestea a fost spusă, cântul - cântat,
And the Fairy feast is done.
Iar petrecerea Zânelor s-a terminat.
The night-wind rocks the sleeping flowers,
Vântul nopţii leagănă florile adormite,
And sings to them, soft and low.
Şi le cântă în şoaptă, dulce.
The early birds erelong will wake:
Păsările se vor trezi curând:
It‘s time for the Elves to go.
E timpul ca Elfii să plece.

Over the sleeping earth we silently pass,
Peste Pământul adormit, noi trecem în tăcere,
Unseen by mortal eye,
Nevăzuţi de ochii muritorilor.
And send sweet dreams, as we lightly float
 Plăcute vise le trimitem pe când plutim uşor
Through the quiet moonlit sky;
 Prin cerul tihnit, luminat de Lună;
For the stars soft eyes alone may see,
 Şi numai stelele, doar ele, pot să vadă,
And the flowers alone may know,
 Şi numai florile pot ştii,
The feasts we hold, the tales we tell:
Petrecerile noatre şi poveştile spuse:
So ‘t is time for the Elves to go.
 Aşa că e timpul să plece Elfii.

From bird, and blossom, and bee,
 De la pasăre, floare, albină,
We learn the lessons they teach;
 Păstrăm învăţămintele ce le primim;
And seek, by kindly deeds, to win
 Prin fapte bune, vrem să câştigăm
A loving friend in each.
 Un bun prieten în schimb.
And though unseen on earth we dwell,
 Şi deşi sălăşluim pe pământ, nevăzuţi,
Sweet voices whisper low,
 Glasurile, dulci le şoptesc,
And gentle hearts most joyously greet
 Şi inimile blânde îi întâmpină voioase
The Elves where’er they go.
Pe Elfi, oriunde sosesc.

When next we meet in the Fairy dell,
Data viitoare, în Valea Zânelor,
May the silver moon’s soft light
 Fie ca lumina blândă şi argintie a Lunii
Shine then on faces gay as now,
 Să strălucească pe vesele chipuri, ca acum,
And Elfin hearts as light.
 Şi în inimi uşoare ca Elfii.
Now spread each wing, for the eastern sky
 Dar acum întindeţi aripile, căci din est, cerul
With sunlight soon will glow.
 Va străluci în curând de lumina Soarelui.
The morning star shall light us home:
 Steaua dimineţii ne va lumina drumul spre casă:
Farewell! for the Elves must go.
 Cu bine! Elfii trebuie să plece.

Alte articole

0 comments