Jucării de groază. Muhahaaa...

...sau Cum îmi învăț copilul că există monștii, fantome și mumii (deși știa deja) ori De ceeea ce cunoști, nu ți-e frică.

Se procedează astfel:

1. I se cumpără copilului deja pasionat de fantome, mumii și alte năzbâtii de-astea (dar având o relație de iubire-ură-teamă cu personajele anterior menționate), un set de jucării ”corespunzător”. Obligatoriu să includă figurine pozitive - exploratorul, mașina sa - și negative - cobra, mumia. Bucșă Chick Hicks, dinozaurul mov și papagalul nu fac parte din peisajul inișial, dar se integrează bine.


2. Se desface pachetul - dacă mai ai timp și dacă nu cumva îți este smuls de către destinatar. Dacă nu știi să asamblezi măgăoaia de construcție, strigă după soție, ea știe sigur unde cum vine și pe unde se bagă; plus că îi place să meșterească și altceva decât prinderea scutecelor și curățarea popourilor.

3. Se rezintă personajele și cadrul poveștii, asta dacă nu cumva cei mici nu știau deja de Egiptul Antic, sfinx, cobra, statui egiptene, etc. Trăiască desenele cu Micile Genii! Dacă știu, nu-ți mai răci gura.


4. După câteva ore, cel mic vrea să transpună joaca în realitate. Merge mișto liftul cu cobră, alunecă calumea mașina pe serpentină, dar e momentulsă facem pasul următor. Muuuumiaaaaa trebuie, musai, să alerge după copii.


Și așa, tati devine mumie, copii iar bat casa-n lung și-n lat alergând, mami e și ea pe undeva pe acolo, cel mai probabil citind ascunsă în pat, pe după plapumă.

Când mai prinde curaj, copchilul ăl mare vrea el să fie mumia. Uuuuuu...


Și uite așa, parcă monștrii nu mai sunt atât de înfricoșători.


Concluzie cu happy end:
- Mihai știe de mult de monștrii, de multe ori a și visat urât. Culmea e că, după ce s-a jucat cu figurina mumie, atât de bine realizată și înfricoșătoare, nu a avut nici un coșmar. Din contră, a visat că se dădea în leagăne, în parc, cu Ernie din Strada Sesame.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii