Când copiii pun întrebări. DE CE - minighid de supraviețuire.

by - iunie 23, 2010

          A venit și perioada mirobolantă, fascinantă, interesantă și de care ne ”temeam” atât de mult, anume cea în care propozițiile încep cu DE CE...
          Din tot ce iese pe gura lui Mihai, 10% începe cu ”DE CE... ?” și, dacă răspunsul nu e satisfăcător (and trust me, nu există răspuns satifăcător pentru vârsta de 2 ani și jumătate) restul de 80% se continuă cu ”DAR DE CE... ?”.

          Exemplul de azi
          După ce am reușit să îi bag pe fiecare în patul lui și mi-am luat cartea ca să mai citesc și eu puțin pe canapea (eu dorm cu Mihai la prânz), fac greșeala să spun, mai mult pentru mine, ”Așa, acum să ne odihnim...”
          Atât a trebuit. Mihai a scos lica (suzeta) din gură și mi s-a adrest foarte serios.
          - Eu nu veau să domn.
          - Bine, nu dormim, stăm numai așa și ne odihnim.
          - De ce ne odihnim?
          - Ca să fim odihniți după-amiază și să putem să mergem la magazin. Dar pentru asta trebuie să fim odihniți, altfel nu putem să cărăm plasa cu cumpărături. Mă înțelegea. Perspectiva unui drum la magazin, de unde ar fi primit o recompensă pentru că fusese cuminte, îi surâdea, dar fățuca tot îi era nedumerită. Așa că așteptam...
          - De ce nu putem?
          - Păi dacă nu ne odihnim, nu avem putere.
          - Dar de ce?
          - Păi așa fac oamenii, iar noi suntem oameni.
          - De ce fac așa oamenii?
          - Mami, dacă nu ne odihnim, ne îmbolnăvim.
          - Dar de ce?
          - Dacă nu ne odihnim, facem cearcăne la ochi. Mai ții minte povestea aia cu elefantul care a vrut să slăbească, nu a mai mâncat și s-a îmbolnăvit de avea urmă negre la ochi de oboseală? Tot așa și noi, dacă nu dormim, facem negreală la ochi și ne îmbolnăvim.
          - Dar de ce ne îmbolnăvim?
          După două polologhii de răspunsuri prin care am scutit discuția de încă vreo patru DE CE-uri, mai trebuia să bag ceva care să îl convingă definitiv. Și ce puteam să bag, dacă nu ceva legat de ceea ce îi place ce cel mai mult. Bingo!
          - Mami, tu știi că mașinile au nevoie de benzină și ulei ca să meargă. Tot așa și noi, oamenii, avem nevoie de mâncare și somn.

          Minighid de supraviețuire
          - în primul rând, RĂBDARE, RĂBDARE, RĂBDARE!. Vrem să avem copii deștepți și cum noi suntem, la vârsta asta, cei de la care au de învățat cel mai mult și în primul rând, trebuie să le răspundem la fiecare întrebare.
          - nu spun că e ușor, la mine cel mai simplu e să abordez situația cu RESEMNARE: nu voi scăpa după numai un singur DE CE, așa că mai bine mă înarmez de la început cu tone de răbdare și încep să mă gândesc la răspunsurile potrivite.
          - copilul are nevoie de EXPLICAȚII simple, la obiect, care să nu facă apel la termeni noi (pe cât posibil) și să fie mereu însoțite de elemente din universul cunoscut al celui mic (asocieri cu jocuri, jucării, întâmplări din viața personajelor sale preferate, etc).
          - evident, nu îi promit niciodată ciocolată, alt fel de dulciuri, jucării sau alte minuni, numai să facă ceva, ca recompensă pentru acțiuni pe care ar trebui să le facă în mod normal.

          That's all folks! Pentru acum. :)

Alte articole

0 comments