Dupa masa, jucam un pic de teatru. Azi, Punguta cu doi bani.

by - aprilie 26, 2010

          Momentul dupa ce terminam de mancat este destul de plictisitor si oarecum decisiv pentru modul in care ne vom petrece dupa-amiaza, dar azi, ca din senin, am avut o idee. A fost ceva spontan, nici eu nu stiu de unde mi-a venit. :))
          Dar sa o luam cu inceputul si cu cateva explicatii. Pentru ca le dau sa manance in sufragerie, la televizor, Mihai sta inca in scaunul de mancat pentru bebelusi iar Maria in leagan. Scaunul lui Mihai e unul special, din lemn si e foarte vechi, cred ca are mai mult de 30 de ani, dar jur ca e conceput sa fie mult mai sigur decat unul "din zilele noastre" si dupa ce a fost reconditionat de tata, arata ca nou.
          Azi i-am ridicat blatul din fata pe care sta mancarea si l-am dat pe spate.
          - Hai domnule, da-te singur jos, ca ma doare spatele.
          - Nu ma dau zos.
          Desigur, ce altceva putea sa zica Mihai...
          - Bine atunci, stai acolo ca boierul in caruta.
          Mai zisese si alta data ca sta in scaunul ala ca boierul din punguta cu doi bani, in caruta.
          - Da, sunt boielul din pugusa cu doi bani.
          Eu, in ton cu emisiunea "Maimu vede, Maimu face", nu ratez ocazia sa dau putin in mintea copiilor. Imi pun palmele la subrat in asa fel incat bratele sa para niste aripi, imi tuguiez buzele si incep:
          - Eu sunt cocosul! Cuuucurigu, boieri maaari... Daaati punguta cu doi baaani!
          Din leagan, Maria ma priveste neincrezatoare. Mihai incepe sa rada, prinzandu-se de poanta.
          - Ea nu stie, sa ii explicam. Maria, ne jucam de-a Punguta cu doi bani, ii explic eu. Mami, coco. Cucuriguuu, boieri mari... Dati punguta cu doi baaani! si topai din nou pe langa Mihai.
          - Du-te de-aisi cocosule! striga el.
          - Stai mami, ii zic eu si iau de pe pat o soseta (aia cu dungi roz, mov si albe si care va avea in curand doi nasturi pe post de ochi, care joaca rolul de dl. Soseta). Uite, asta e punguta!
          Mihai ia "punguta" si rade conspirativ. O agita prin aer.
          - Cuuucurigu boieri maaari... daaati punguta cu doi baaani...
          - Ia cocosule pugusa de aisi, zice Mihai.
          Eu, ca un cocos bucuros ce sunt ca am recuperat punguta, ma infoi si topai de colo colo sarind, cucuriguind si dand din aripi. Copiii se amuza.
          - Ooo, boierule, acum ma duc acasa la mosneag... Maria, tu erai mosneagul!
          Ma duc topaind pana la Maria, ii intind soseta-punguta, ea o ia razand, mai cucuriguiesc de cateva ori si apoi le zic si lor sa faca la fel si radem toti trei impreuna.
          Nu am mai facut asa ceva niciodata cu ei. Adica sa facem un joc de imaginatie la nivelul asta destuld e complicat, zic eu. Mihai e deja la varsta la care isi imagineaza diferite personaje, spune ca ia un bebelus de jos sau un animalut si il tine in brate, ba uneori zice ca se joaca cu Tinkerbel. Maria e prea mica, dar o putem folosi :)).
          E, oricum, o noua activitate interesanta. Mihai stie bine cateva povesti, asa ca va fi interesant. Sa vedem, sper ca "actoria" asta sa nu il influenteze in rau ci sa ii dezvolte imaginatia, limbajul si libera exprimare.

Alte articole

1 comments

  1. La noi a mers, la amandoi, cu teatrul de papusi. Si cu imaginiatia.

    RăspundețiȘtergere