Patricia Wood : Loterie (Rao, 2009)

"Numele meu este Perry L. Crandall şi nu sunt retardat. Buni ii spunea mereu ca litera L vine de la Lucky." Asa incepe cartea Patriciei Wood, Loterie, si tot asa se si termina. Intre, este incercarea de a dovedi asta.

Perry L. Crandall are 32 de ani si nu este retardat. In SUA, esti retardat daca ai un IQ mai mic de 75, iar Perry are 76, asa ca bunicii il cresc ca pe un copil numai putin mai lent decat ceilalti. Cand bunicul moare, baiatul ramane numai cu bunica lui si nici nu mai merge la scoala, din cauza colegilor rautaciosi. "Chiar inainte sa moara, bunu facuse un imprumut pentru o macara pentru santier. Un 'imprumut' inseamna ca iti da bani cineva si apoi iti ia inapoi si gajul, si profitul. Apoi faci un atac cerebral si mori." Bunica il invata tot ce trebuie sa stie ca sa traiasca o viata normala, introducandu-i treptat fiecare notiune elementara; il invata sa scrie in agende cateva cuvinte pe zi, din dictionar, ca sa le invete si astfel sa isi imbogateasca vocabularul, sa isi noteze ce are de facut ca sa nu uite, il invata ce trebuie sa faca in situatii de criza si, cel mai important, in cine sa aiba incredere.
"- Sunt norocoasa. Am casa mea, a naibii de norocoasa, pentru ca te am pe tine sa ma ajuti cu cheltuielile si a super naibi de norocoasa ca bunicu-tau s-a spetit muncind si apoi a avut bunavointa sa cada mort fara sa se codeasca prea mult.
'A se codi' inseamna a costa o gramada de bani ca sa mori. Spune ca spera sa nu se codeasca nici ea prea mult sa moara."

Moartea bunicii il destabilzeaza, pentru ca cei ca el au nevoie de stabilitate si de o oarecare monotonie, dar cei doi prieteni pe care ii are il sprijina de fiecare data. "Seara tarziu, cand sunt singur acasa, ma uit pe fotografia lui buni si ma intreb unde o fi. Mi-amintesc ca am pus intrebari cand a murit bunu.
- Unde mergem? Unde mergem cand murim, buni?
M-a strans tare la pieptul ei si mi-a spus.
- Ne ducem in vant si in ploaie. Ne transformam in mare si in ceata. Acolo ne ducem, Perry. De fiecare data cand ploua, gandeste-te la bunu. De fiecare data cand bate vantul, va fi acolo, iar cand voi muri si eu, voi fi si eu acolo.
Cred ca e adevarat. Aud picaturi de ploaie pe acoperis de cum incepe sa ploua.
Ma gandesc la buni.
Si astept sa bata vantul."

Rudele, care nu il placusera niciodata, acum il considera o povara, chiar si mama lui care l-a parasit demult, insa totul se schimba cand afla ca "dragul de Perry" a castigat 12 milioane de dolari la loterie. Perry isi cumpara cel mai mare televizor ca sa vada mai bine programele de la Animal Planet si pleaca in Hawaii cu urna in care e cenusa bunicii, pentru ca acolo ar fi vrut ea sa mearga (ca sa ii mai treaca artrita). "Doamna de langa mine seamana cu buni, cu exceptia faptului ca e mai scunda si are parul cam pufos. Tenul ei e maro-inchis. Al lui buni era alb sau poate, gri.
- Buna, sunt Perry. Cum va numiti? Semanati cu buni a mea, spun.
- Sunt Myrtle. E si buni aici cu tine?
Se uita in jur.
- Nu, e la hotel. E moarta, ii spun.
Myrtle ridica din sprancene si isi deschide gura. Arata mai bine dupa ce ii spun ca acum buni e doar cenusa intr-o urna.
- Si totusi, nu o sa o imprastiem, spun.
Myrtle imi spune ca sunt unic. 'Unic' inseamna ca nu esti ca alti oameni, intr-un sens bun. Nu inseamna diferit, care inseamna ca nu esti ca ceilalti oameni, intr-un sens negativ."

Lucrurile incep sa ia o turnura buna pentru el. Incepe chiar sa o creada pe Buni a lui care ii zicea ca L-ul din numele lui vine de la Lucky. Descopera ca are peste noapte o gramada de prieteni, rudele il "iubesc", mama sa la fel, si toti vor banii lui. Dar despre cum se descurca el cu "binevoitorii", cum intra in bucluc si scapa de greutati, cum isi descopera flerul pentru afaceri, ce face cu milioanele castigate, cum iubeste... in restul cartii.

Loterie de Patricia Wood este o carte usoara (nu in sens rau!), amuzanta si, in acelasi timp, subtila. Definitiile pe care le da Perry pentru unele cuvinte si notiuni obisnuite sunt absolut savuroase, tocmai pentru ca sunt atat de ciudat si de simplu de evidente. Situatiile prin care trece sunt comice, dar si grave, aratand partea intunecata a societatii, modul in care ii trateaza pe cei care sunt "alfel", prejudecatile si ipocrizia care ii guverneaza in general pe oameni. Desi Loterie are un happy-end tipic american care nu mi-a picat foarte bine si pe care il consider un pic simplist, cartea mi-a placut.