ȘI CAII FUG, de Claudiu Diţă - 2070 de cuvinte

30 iulie 2008

ȘI CAII FUG, de Claudiu Diţă

Şi caii fug, şi caii fug
Ca flăcările pe un rug,
Pe faţa mea aleargă roată
În lacrimile mele-noată
Prinşi peste piept de al lor jug.

Şi caii fug, şi se-nvârtesc
În paşii mărunţi şi-n dans grotesc,
Pe pieptul meu copita scurmă
Lăsându-şi grea potcoava-n urmă,
În dans nebun se învârtesc.

Mi-au smuls şi inima din piept,
Pe ochi mi-au pus plămânul drept,
Şi se-nvârtesc, şi asprul trap
Mă biciuie ca un satrap,
Doar moartea pot s-o mai aştept!

Şi mă priveşti, mă zvârcolesc,
Nu pot privirea-ţi s-ocolesc,
Priveşti spre ochii mei învinşi,
Plămânii ard, cărbuni încinşi,
Mă-nţeapă crunt şi ameţesc.

Te uiţi la inima ce nudă
Se zbate-n sânge rece, udă,
Şi râzi de trapul nebunesc
În care caii mă lovesc -
Şi caii-au început să râdă…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu