Ca flăcările pe un rug,
Pe faţa mea aleargă roată
În lacrimile mele-noată
Prinşi peste piept de al lor jug.
Şi caii fug, şi se-nvârtesc
În paşii mărunţi şi-n dans grotesc,
Pe pieptul meu copita scurmă
Lăsându-şi grea potcoava-n urmă,
În dans nebun se învârtesc.
Mi-au smuls şi inima din piept,
Pe ochi mi-au pus plămânul drept,
Şi se-nvârtesc, şi asprul trap
Mă biciuie ca un satrap,
Doar moartea pot s-o mai aştept!
Şi mă priveşti, mă zvârcolesc,
Nu pot privirea-ţi s-ocolesc,
Priveşti spre ochii mei învinşi,
Plămânii ard, cărbuni încinşi,
Mă-nţeapă crunt şi ameţesc.
Te uiţi la inima ce nudă
Se zbate-n sânge rece, udă,
Şi râzi de trapul nebunesc
În care caii mă lovesc -
Şi caii-au început să râdă…
0 Comentarii