Cu Mihai in bucatarie: SALEURI CU SUSAN si ZAHAR

Incerc sa il implic pe Mihai in cat mai multe activitati, ca sa se simta mai important, mai mare, mai inteligent si descurcaret, sa simta ca noi ceilalti ne putem baza pe el (ma rog, cel putin eu) si ca este capabil sa faca lucruri apreciate de cei din jur.

Asa ca de dimineata i-am tot zis ca vom face ceva bun in bucatarie si ca am nevoie sa ma ajute, sa taie cu cutitul - asta ii place, tocmai pentru ca nu are voie -, sa aranjeze coca, sa se uite cu mine cand e gata prajitura in cuptor. A fost incantat si se tinea dupa mine, numai-numai sa ne apucam de treaba.

- Faşem mami papi bun-bun. Apindem cuptolul, tăiem coca, punem susan zacăl. Măiai taie coca cuţit. Aie ghiză Măiai, isi zicea el mereu, peltic, pentru ca a inceput sa lege multe cuvinte si are tendinta sa le prelungeasca ultimul sunet.

Ei bine, treaba a inceput de abia seara, cand aluatul de foietaj a fost complet dezghetat. L-am chemat si l-am instalat frumos pe scaunul cel mai inalt din bucatarie, i-am dat cutitul si amandoi am inceput sa taiem foaia in dreptunghiuri mari cam cat doua degete. Apoi am pornit cuptorul la mic si am uns tava cu ulei. Mihai m-a ajutat mult aici. Imi dadea fiecare fasie de foietaj si intr-un final a ajuns sa le puna numai el in tava iar eu sa le asez pe randuri, ordonat. A fost foarte interesat de cum am batut oul, intreg, si ar fi vrut sa unga si el saleurile, dar nu mai aveam alta pensula. A ramas ca o va face el data viitoare. Dupa ce am terminat de uns cu ou, am luat punga cu susan si a inceput sa presaram cate un pic. Mihai de abia astepta sa isi bage degetele, dar a tinut cont si de instructiunle mele si incerca pe cat putea sa nu imprastie bobite in afara saleurilor. La final, am presarat si zahar... nu stiam daca va iesi bun, dar m-am gandit sa incerc... si bine am facut! La a doua tava am folosit amestec de nuca pisata si zahar; nu mi-a placut la fel de mult rezultatul final, dar pentru cine vrea sa incerce, nuca pisata trebuie presarata intr-un singur strat ca sa se lipeasca de coca, altfel cade.

Saleurile au iesit mi-nu-na-te.

Mihai era nerabdator si cum il chemam lasa orice carte sau puzzle ca sa vina fuga-fuga si sa se uite cu mine; era foarte atent la mine cand ii explicam cum trebuie sa arate saleurile cand sunt gata si apoi isi dadea si el cu parerea. Nu am poza de final pentru ca nu am mai apucat sa fac... s-au terminat cand inca erau calde. Promit ca voi face data viitoare. Avem in schimb pozele din faza pregatirii, cu Mihai foarte concentrat, atent si clocotind pe dinauntru de curiozitate si interes.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii