Luptă împotriva timpului

ilustrație de Traci Daberko

Știu că sună ciudat titlul, dar eu am fost mereu pe goană. Și înainte să am copii, și după, și acum când sunt mai măricei, e adevărat că la alte nivele de fiecare dată, dar graba și senzația că nu îmi mai ajung 24 de ore a existat mereu... pentru că mereu aveam o grămadă de lucruri de făcut.

Acum, parca și mai rău decât înainte, am trecut și de bariera nopții: dacă înainte cele 10-8-6 ore de somn erau un tărâm fermecat, un timp bun pe care aș fi putut mereu să îl folosesc și altfel decât dormind, ei bine, luna trecută mi-a demonstrat că noaptea nu este pe cât de lungă o credeam eu.

În fine, ideea e ca, la un moment dat, resimțeam lipsa timpului foarte crunt și devenea chiar stresantă problema.

Azi am găsit aici o poezie foarte frumoasă și căzută la țanc pentru ce am spus mai sus. E ceva de genul crezi că nu ai timp? cine are? ia de buna situatia asta si descurca-te cum poti!

AIR AND LIGHT AND TIME AND SPACE
by Charles Bukowski

”– you know, I’ve either had a family, a job,
something has always been in the
way
but now
I’ve sold my house, I’ve found this
place, a large studio, you should see the space and
the light.
for the first time in my life I’m going to have
a place and the time to
create.”

no baby, if you’re going to create
you’re going to create whether you work
16 hours a day in a coal mine
or
you’re going to create in a small room with 3 children
while you’re on
welfare,
you’re going to create with part of your mind and your body blown
away,
you’re going to create blind
crippled
demented,
you’re going to create with a cat crawling up your
back while
the whole city trembles in earthquake, bombardment,
flood and fire.

baby, air and light and time and space
have nothing to do with it
and don’t create anything
except maybe a longer life to find
new excuses
for.

Avem timp!
Lavinia :)